Cînd marinarii lui Columb încă nu vedeau pămînt, ci doar întinsul apelor, presupuneau că nu mai este mult şi vor ajunge la uscat, căci se simţea mireasma altor ţărmuri, încă puţin şi au început să observe tăciuni de cărbuni de lemn, purtaţi pe luciul apelor. Aceasta le-a întărit convingerea că se apropie de uscat. Iar la 12 octombrie 1492, marinarii de pe corabia "Pinta" au strigat extaziaţi de bucurie: "Pămînt! Pămînt!"
La fel cel credincios, după mireasma altor ţărmuri, ajunge să-şi d'ea seama că se apropie de veşnicie.