„De aceea si Eu va spun: Cereti, si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti si vi se va deschide". (Luca 11,9)

Isus Si-a prelungit invataturile legate de rugaciune printr-o parabola. In Orientul Mijlociu, oamenii calatoreau in racoarea serii, pentru a scapa de caldura arzatoare din timpul zilei.
(Un oaspete a sosit pe neasteptate, la miezul noptii, iar gazda nu avea nimic de mancare in casa, astfel ca a alergat le vecinul de alaturi). Este posibil ca, uneori, sa ne lipseasca hrana spirituala de care are nevoie cineva, dar nu trebuie sa intoarcem niciodata spatele aceluia care vine sa ne ceara painea Evangheliei. Dumnezeu este Acela care Se va ingriji de ceea ce trebuie sa le punem inainte semenilor nostri. Vecinul de alaturi se retrasese sa se culce si incuiase usa. Chiar si astazi, in multe parti ale Orientului, membrii familiei dorm toti in aceeasi camera, adesea pe saltele de paie, de dusumea sau, poate, pe paturi joase, asemenea unor platforme. Daca unul dintre membrii familiei se scula, era foarte posibil sa ii trezeasca pe toti.
Nu era vorba despre faptul ca vecinul, lenes, n-ar fi putut sa-i dea paine vecinului sau aflat in nevoie; acesta pur si simplu nu vroia sa fie deranjat. Dar vecinul la care venise oaspetele neasteptat era hotarat sa nu renunte prea usor. In parabola, cel care cerea a fost respins in repetate randuri, dar el nu a renuntat la cererea sa. Tot asa este si cu rugaciunile noastre; pentru ca nu intotdeauna primim un raspuns imediat; dar Domnul Hristos ne invata ca nu trebuie sa incetam a ne ruga. Rugaciunea nu are ca scop sa determine vreo schimbare in Dumnezeu; ea trebuie sa ne aduca pe noi in armonie cu Dumnezeu. Invatatura centrala a acestei parabole este aceea a nevoii de a fi insistenti. Intarzaierea raspunsului ne testeaza perseverenta si autenticitatea cererii.
Rugaciunea in favoarea altora este la fel de importanta. Gazda a cautat paine pentru prietenul sau, si nu pentru sine. Atunci cand este vorba despre nevoi personale, noi nu ar trebui sa venim inaintea lui Dumnezeu cu dorinte egoiste, incercand sa-L intoarcem din hotararile Sale. Rugaciunea trebuie sa lucreze schimbarea in noi, si nu in planurile lui Dumnezeu pentru noi. Invatatura Domnului Hristos cu privire la rugaciune ar trebui sa fie luata foarte serios in consideratie. Exista, in rugaciune, o stiinta divina, si parabola Sa evidentiaza principii pe care toti au nevoie sa le inteleaga. El arata care este adevaratul spirit al rugaciunii, invatandu-ne ca este necesara staruinta in prezentarea cererilor noastre. Rugaciunile noastre nu trebuie sa fie egoiste, cerand numai pentru folosul nostru. Noi trebuie sa cerem ca sa putem da.