"Marto, Marto!"

"Pe cand era pe drum cu ucenicii Sai, Isus a intrat intr-un sat. Si o femeie, numita Marta, L-a primit in casa ei". (Luca 10,38)

Intrand in Betania, dupa ce calatorisera pe dumul abrupt si prafuit care venea de la Ierihon, Isus si ucenicii Sai erau obositi. Betania era asezata pe versantul estic al Muntelui Maslinilor, cam la o mila si jumatate la est de Ierusalim. Cu aceasta ocazie, grupul a intrat mai intai in casa lui Lazar si a celor doua surori ale lui, Maria si Marta. Se pare ca Marta era cea mai mare dintre frati, astfel ca ea a fost cea care L-a intampinat pe Isus si I-a urat „bun venit in casa lor".
Viata lui Isus de pana atunci nu fusese deloc usoara. Respingerea soliei Sale in Ierusalim, in Iudea, in Galilea si, mai tarziu, in Samaria, nu fusese usor de indurat. Fusese indreptatit sa afirme ca, in mod literal, „Fiul omului nu are unde sa-Si plece capul" (Luca 9,58). Mantuitorul pretuia o casa linistita si niste ascultatori interesati. El avea nevoie de duiosia, de curtenia si de iubirea oamenilor. In aceasta ocazie deosebita, Marta era foarte preocupata sa se ingrijeasca de oaspeti. Maria a ales sa se aseze la picioarele lui Isus si sa asculte. „Marta era impartita cu multa slujire, a venit repede la El si I-a zis: `Doamne, nu-Ti pasa ca sora mea m-a lasat sa slujesc singura? Zi-i dar sa ma ajute!" (Luca 10,40). Marta avea nevoie de pace sufleteasca pentru a putea sa se desprinda de prezent si sa se concentreze asupra viitorului. Isus nu avea nevoie de pregatiri speciale ca sa fie multumit. Preocuparea Mariei era pentru lucrurile spirituale, in timp ce a Martei era pentru cele practice, materiale.
Marta se simtea depasita de multimea treburilor. Speriata cumva de simtamantul ca in casa ei erau atatia oaspeti de care trebuia sa se ingrijeasca, ea s-a gandit ca un apel direct catre Maria, prin care sa-i ceara ajutorul, avea sa ajunga la urechi surde, astfel ca s-a adresat Domnului Hristos. Cu adevarat preocupat de ea, Isus i-a raspuns: "Marto, Marto, pentru multe lucruri te ingrijorezi si te framanti tu, dar un singur lucru trebuieste. Maria a ales partea cea buna, care nu i se va lua" (vers. 41,42). Acel „singur lucru" care ii era necesar Martei era un spirit linistit, de devotiune, o mai mare preocupare pentru cunostintele privitoare la viata vesnica si binecuvantarile necesare pentru cresterea spirituala. Avea nevoie de mai putina preocupare pentru cele trecatoare si mai multa pentru cele care raman vesnic. „Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra" (Matei 6,33).