"Dar un Samaritean, care era in calatorie, a venit in locul unde era el, si cand l-a vazut, i s-a facut mila de el." (Luca 10,33)

Cine este aproapele meu? Era o intrebare aparent simpla, dar cu implicatii profunde. Atat levitul, cat si preotul au trecut pe "aproape" de omul ranit; cu toate acestea insa, ei nu s-au dovedit a fi "apropiati" de el. Samariteanul nu a luat in consideratie pericolul in care se punea pe el insusi. Grija sa, se indrepta catre omul ranit, care avea nevoie de ajutor. A fi aproapele cuiva nu tine atat de mult de apropierea ca distanta, cat de dispozitia de a purta poverile altora. Atitudinea de a fi aproapele celorlalti, este expresia practica a principiului iubirii fata de semeni. Dragostea nu face rau aproapelui; dragostea este deci "implinirea Legii" (Romani 13,10). Domnul Hristos a spus: "Ati auzit ca s-a zis: `Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau`. Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri" (Matei 5,43-45).
Legea lui Dumnezeu ne indreapta privirea catre iubirea suprema a Tatalui nostru. Dumnezeu L-a dat pe singurul Sau Fiu pentru a salva omenirea cazuta in pacat si pentru a inalta astfel Legea. Doar a te gandi sa faci binele nu are nici o valoare. Dumnezeu primeste doar faptele efective prin care facem binele altora. Religia curata si neintinata inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si pe vaduve, in necazurile lor, si sa ne pazim neintinati de lume (Iacov 1,27).
In felul acesta, s-a raspuns pentru totdeauna la intrebarea: "Cine este aproapele meu?" Hristos a aratat ca aproapele nostru nu inseamna numai cineva din biserica sau credinta noastra. Nu trebuie sa facem nici o deosebire de rasa, culoare sau clasa. Aproapele nostru este orice persoana care are nevoie de ajutorul nostru. Aproapele nostru este orice suflet ranit si zdrobit de vrajmasul. Aproapele nostru este oricine este proprietatea lui Dumnezeu. Noi trebuie sa fim "implinitori" ai Cuvantului. "Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus" (1 Ioan 2,6). Spiritul de care dam dovada in purtarea noastra fata de ceilalti descopera adevarata noastra atitudine fata de Dumnezeu.