"Si le-a zis: `Mare este secerisul, dar putini sunt lucratorii! Rugati dar pe Domnul secerisului sa scoata lucratori la secerisul Sau`." (Luca 10,2)

Indrumarile date celor saptezeci erau asemanatoare cu cele date celor doisprezece; dar porunca primita de cei doisprezece, de a nu intra in nici o cetate de-a neamurilor sau de-a samaritenilor, nu a fost data si celor saptezeci. Isus fusese bine primit in timpul primei Sale calatorii in Samaria (Ioan 4,5-42). "Si multi samariteni din cetatea aceea (Sihar) au crezut in Isus" (vers. 39). Domnul Hristos le spusese ucenicilor Sai, la fantana lui Iacov, ca holdele bogate erau gata pentru seceris. El vorbea, cu siguranta, despre secerisul de suflete din mijlocul poporului samaritean. Acum, El le-a repetat această dramatica ilustratie a evanghelizarii. "Mare este secerisul, dar putini sunt lucratorii! Rugati dar pe Domnul secerisului sa scoata lucratori la secerisul Sau" (Luca 10,2).
Fariseii puneau la cale distrugerea lui Hristos si a soliei Sale, astfel ca El i-a avertizat pe cei saptezeci sa fie atenti. "Duceti-va, iata, va trimit ca pe niste miei in mijlocul lupilor" (vers. 39). Misionarii nu trebuie sa-si ia provizii pe drum, ci sa manance ceea ce aveau sa primeasca de la oameni si sa fie rescunoscatori pentru ospitalitatea care li se oferea.
Inima generoasa si iubitoare a lui Isus ardea de dorinta de a proclama cuvantul vietii la toate popoarele, si El a facut lucrul acesta intr-o mare masura. Isus S-a asezat la intersectiile celor mai circulate drumuri, acolo unde calatorii veneau si plecau, si a predicat inaintea unor mari multimi de oameni, apartinand tuturor claselor societatii. Dar El vedea inca multe campuri deschise lucrarii misionare. Existau o multime de posibilitati pentru ca cei doisprezece sa lucreze, si nu numai ei, ci si multi altii. Cei saptezeci s-au intors cu bucurie, dupa o misiune incununata de succes.