"Dupa ce a sfarsit Isus cuvantarile acestea, a plecat din Galilea, si a venit in tinutul Iudeii, dincolo de Iordan." (Matei 19,1)

Trecuse un an si jumatate de la vindecarea paraliticului de la scaldatoarea Betesda, si in cetatea lui David nu se schimbase nimic. Preotii inca Il acuzau pe Isus de calcarea Sabatului si puneau la cale arestarea Sa. Misiunea Sa in Iudeea se apropia de incheiere. Nu mai ramasesera decat sase luni. Acum, El incepea un circuit care avea sa se incheie la Calvar. Avea sa petreaca doar foarte putin timp in Iudea si in Ierusalim, pentru ca prezenta Sa acolo n-ar fi altceva decat sa-I grabeasca sacrificarea. Pentru prima data, Mantuitorul a intrat in Perea, un tinut de dincolo de Iordan, aflat sub jurisdictia lui Irod Antipa. Populatia regiunii era, in marea majoritate, iudaica si era destul de densa. In timpul cat Isus facuse cel de-al treilea tur al Sau prin Galilea si ii trimisese pe cei doisprezece ca apostoli, multi dintre cei ce primisera solia ramasesera alaturi de El. Acum, El a ales saptezeci dintre ei si i-a trimis, doi cate doi, in orice cetate si in orice loc pe unde avea sa treaca si El, dupa aceea (Luca 10,1).
Echipele trimise aveau sa mearga mai intai in cetatile Samariei, pentru ca in aceasta regiune multi crezusera in El. Isus inca avea pe suflet povara Samariei, cu toate ca un incident recent ii suparase pe ucenici. Un anume sat Il respinsese pe Isus, pentru ca samaritenii de acolo credeau ca Isus calatorea la Ierusalim ca sa Se inchine la templu. Reactia lor isi avea originea in convingerea ca cineva se putea inchina la fel de bine si pe Muntele Garizim. Cei mai deranjati de refuzul samaritenilor au fost Iacov si fratele lui, Ioan: "Venind la Hristos, ei I-au raportat cuvintele oamenilor, spunandu-I ca acestia n-au vrut sa-L gazduiasca nici macar o noapte. Ei socoteau ca I s-a facut o mare nedreptate si, vazand in departare Muntele Carmel, unde Ilie ii omorase pe profetii mincinosi, au spus: `Vrei sa poruncim sa se pogoare foc din cer si sa-i mistuie, cum a facut Ilie?`" Isus vroia ca ucenicii Sai sa inteleaga ca El inca ii iubea pe samariteni. El venise sa-i salveze, nu sa-i nimiceasca, si acum ii trimitea pe cei saptezeci tocmai la aceia care Il respinsesera. Insasi vizita Mantuitorului in Samaria si mai tarziu, aprecierea samariteanului milos si marea bucurie a leprosului samaritean, care fusese singurul dintre cei zece leprosi vindecati care a venit sa-I multumeasca lui Hristos, erau pline de insemnatate pentru ucenici.