Mai inainte sa se nasca Avraam, a fost Eu sunt
"Isus le-a zis: `Adevarat, adevarat va spun ca, mai inainte ca sa se nasca Avraam, sun Eu`." (Ioan 8,58)
Isus tocmai afirmase ca El era Lumina lumii, Mesia. El a ales sa nu-Si argumenteze aceasta declaratie, dar a atins un punct sensibil atunci cand a spus: "Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei; veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi" (Ioan 7,31.32). Ceea ce ei au considerat a fi o aluzie la indelunga lor robie sub puterea romana i-a ofensat pe conducatorii iudei. "Noi suntem samanta lui Avraam si n-am fost niciodata robii nimanui", au spus ei indignati. "Cum zici Tu: `Veti fi slobozi`?" (vers. 33). Ceea ce nu reuseau ei sa inteleaga era faptul ca se aflau in robia pacatului. Simpla descendenta din Avraam nu avea nici o valoare. Fara o legatura spirituala cu el, care s-ar fi descoperit in manifestarea aceluiasi spirit si in savarsirea acelorasi fapte, ei nu erau copiii lui... Descendenta din Avraam era dovedita nu prin nume si legaturi de rudenie, ci prin asemanarea in caracter. Carturarii si preotii complotau sa-L omoare pe Acela a carui lucrare nu slujise decat la binecuvantarea altora. Preotii erau dispusi mai degraba sa-I intoarca spatele lui Isus si sa-si inchida ochii in fata adevarului decat sa recunoasca faptul ca in inima lor salasluia rea-vointa si dusmania.
Acum, Isus face referire la Avraam: "`Tatal vostru, Avraam, a saltat de bucurie ca are sa vada ziua Mea: a vazut-o si s-a bucurat`. `N-ai nici cincizeci de ani`, I-au zis iudeii, `si ai vazut pe Avraam !` Isus le-a zis: `Adevarat, adevarat va spun ca mai inainte ca sa se nasca Avraam a fost EU SUNT`" (vers. 56-58 orig.).
Tacerea s-a asternut asupra acelei adunari. Numele lui Dumnezeu, descoperit lui Moise pentru a exprima ideea prezentei vesnice, fusese pretins de acest Invatator galilean ca apartinandu-I. El Se anuntase ca fiind Cel existent prin Sine insusi. Preotii si conducatorii au fost socati de faptul ca Isus Isi aroga divinitatea. Pentru ca, in conceptia lor, El Isi atribuise Numele lui Dumnezeu, cautau sa-L omoare cu pietre pentru blasfemie. Pietrele le erau, fara indoiala, la indemana, pentru ca templul era inca in constructie. Acum multi dintre oamenii care erau de partea preotilor si a rabinilor au luat pietre sa arunce in El. Dar Isus S-a facut nevazut si a iesit din Templu, trecand prin mijlocul lor
Isus tocmai afirmase ca El era Lumina lumii, Mesia. El a ales sa nu-Si argumenteze aceasta declaratie, dar a atins un punct sensibil atunci cand a spus: "Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei; veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi" (Ioan 7,31.32). Ceea ce ei au considerat a fi o aluzie la indelunga lor robie sub puterea romana i-a ofensat pe conducatorii iudei. "Noi suntem samanta lui Avraam si n-am fost niciodata robii nimanui", au spus ei indignati. "Cum zici Tu: `Veti fi slobozi`?" (vers. 33). Ceea ce nu reuseau ei sa inteleaga era faptul ca se aflau in robia pacatului. Simpla descendenta din Avraam nu avea nici o valoare. Fara o legatura spirituala cu el, care s-ar fi descoperit in manifestarea aceluiasi spirit si in savarsirea acelorasi fapte, ei nu erau copiii lui... Descendenta din Avraam era dovedita nu prin nume si legaturi de rudenie, ci prin asemanarea in caracter. Carturarii si preotii complotau sa-L omoare pe Acela a carui lucrare nu slujise decat la binecuvantarea altora. Preotii erau dispusi mai degraba sa-I intoarca spatele lui Isus si sa-si inchida ochii in fata adevarului decat sa recunoasca faptul ca in inima lor salasluia rea-vointa si dusmania.
Acum, Isus face referire la Avraam: "`Tatal vostru, Avraam, a saltat de bucurie ca are sa vada ziua Mea: a vazut-o si s-a bucurat`. `N-ai nici cincizeci de ani`, I-au zis iudeii, `si ai vazut pe Avraam !` Isus le-a zis: `Adevarat, adevarat va spun ca mai inainte ca sa se nasca Avraam a fost EU SUNT`" (vers. 56-58 orig.).
Tacerea s-a asternut asupra acelei adunari. Numele lui Dumnezeu, descoperit lui Moise pentru a exprima ideea prezentei vesnice, fusese pretins de acest Invatator galilean ca apartinandu-I. El Se anuntase ca fiind Cel existent prin Sine insusi. Preotii si conducatorii au fost socati de faptul ca Isus Isi aroga divinitatea. Pentru ca, in conceptia lor, El Isi atribuise Numele lui Dumnezeu, cautau sa-L omoare cu pietre pentru blasfemie. Pietrele le erau, fara indoiala, la indemana, pentru ca templul era inca in constructie. Acum multi dintre oamenii care erau de partea preotilor si a rabinilor au luat pietre sa arunce in El. Dar Isus S-a facut nevazut si a iesit din Templu, trecand prin mijlocul lor
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 2996
- Export PDF: 4
Opțiuni
