"De aceea, Imparatia cerurilor se aseamana cu un imparat, care a vrut sa se socoteasca cu robii sai". (Matei 18,23)
Intrebarea lui Petru cu privire la iertare a primit drept raspuns o parabola. Un imparat avea multi slujitori care se ingrijeau de afacerile lui. Unul dintre ei intrase intr-o mare incurcatura financiara cu banii imparatului. Datoria lui era de aproape 10.000 de talanti. Talantul era o unitate de masura care echivala cu 965 de uncii. Omul datora o suma de-a dreptul incredibila. De cele mai multe ori, datornicii erau aruncati in inchisoare, unde stateau pana cand familiile lor puteau restitui datoria. Creditorul putea, de asemenea, sa-l vanda pe datornic si pe familia acestuia ca sclavi si sa-si recupereze astfel paguba. Acestui slujitor ii era imposibil sa-si plateasca datoria, astfel ca imparatul a poruncit sa fie aruncat la inchisoare.
Slujitorul l-a implorat: "`Doamne, mai ingaduieste-ma si-ti voi plati tot`. Stapanul robului aceluia, facandu-i-se mila de el, i-a dat drumul si i-a iertat datoria" (Matei 18,26.27). Apoi s-a intamplat ca acelasi slujitor sa intalneasca pe cineva care ii datora 100 de dinari. Dinarul era o moneda mica de argint. Slujitorul dintai, caruia i se iertase toata datoria, "a pus mana pe el si-l strangea de gat, zicand: `Plateste-mi ce-mi esti dator` Tovarasul lui s-a aruncat la pamant, il ruga si zicea: `Mai ingaduieste-ma, si-ti voi plati tot`. Dar el n-a vrut, ci s-a dus si l-a aruncat in temnita, pana va plati datoria" (vers. 28-30).
Ceilalti slujitori, vazand purtarea lui josnica, s-au dus si i-au spus imparatului, care s-a maniat foarte tare. "Rob viclean! Eu ti-am iertat toata datoria, fiindca m-ai rugat. Oare nu se cadea sa ai si tu mila de tovarasul tau, cum am avut eu mila de tine?" (vers. 32.33). Si stapanul l-a aruncat in temnita pe slujitorul acela, pana cand isi va plati datoria. Imparatul nu putea tolera nedreptatea nici impotriva sa si nici impotriva vreunuia dintre slujitorii sai. Monarhul din parabola este Domnul Hristos. Datoria iertata reprezinta iertarea divina a pacatului. Noua nu ne este cu putinta sa platim pretul de rascumparare pentru propriul suflet. "Daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii" (1 Ioan 4,11).