"Cand au ajuns la Capernaum, cei ce strangeau darea pentru Templu au venit la Petru si i-au zis: `Invatatorul vostru nu plateste darea?" (Matei 17,24)

Isus a venit din nou si S-a asezat in Capernaum. Afland despre intoarcerea Sa, cel care strangea darile pentru templu I-a facut o vizita. Cand Petru a raspuns la usa, acesta l-a intrebat: "Invatatorul vostru nu plateste darea?" Petru a recunoscut in aceasta intrebare o cursa pusa la cale de farisei. Orice barbat evreu, de la varsta de 20 de ani in sus, trebuia sa doneze, anual, o jumatate de siclu de argint pentru intretinerea templului. In luna Adar se emitea o nota oficiala prin care fiecare comunitate trebuia sa desemneze niste locuri speciale in care sa se adune aceste taxe. Dar luna Adar trecuse de mult. Adunarea darilor se incheiase de cateva luni. Levitii, preotii si profetii erau scutiti de plata taxei, si in aceasta consta cursa. Refuzul de a plati darea ar fi insemnat lipsa de credinciosie fata de templu, dar platirea ei ar fi insemnat ca Isus nu Se considera un profet, ca sa fie scutit de ea.
Cand Petru s-a intors acasa, unde era Isus, Invatatorul l-a intrebat: "`Ce crezi, Simone? Imparatii pamantului de la cine iau dari si biruri? De la fiii lor sau de la straini?` Petru I-a raspuns:`De la straini`. Si Isus i-a zis : `Asadar, fiii sunt scutiti. Dar, ca sa nu-i facem sa pacatuiasca, du-te la mare, arunca undita si trage afara pestele care va veni intai; deschide-i gura si vei gasi in ea o moneda, pe care ia-o si da-le-o lor, pentru Mine si pentru tine`" (Matei 17,25-27). Isus nu era doar un profet, El era Insusi Fiul lui Dumnezeu. Cu siguranta ca Fiul nu trebuia sa plateasca tribut Tatalui Sau. Grabindu-se sa apere onoarea Invatatorului sau in fata preotilor si a carturarilor, Petru uitase principiul mai important, ca Hristos nu trebuia sa plateasca deloc darea. Aici este singurul loc in care Noul Testament vorbeste despre pescuitul cu undita. Asa cum prezisese Isus, primul peste scos din apele Marii Galileii avea in gura o moneda de argint care valora patru drahme! Doua drahme faceau cat un siclu, astfel ca moneda aceasta platea exact darea pentru doi oameni. A avut loc o pescuire miraculoasa. Isus nu-i spusese lui Petru sa arunce navodul in mare, sa prinda o multime de pesti si sa-i verifice pana cand avea sa gaseasca unul cu o moneda in gura. Nu, el trebuia sa arunce undita doar o singura data si sa ia primul peste care avea sa se prinda in ea.