"Isus a venit in partile Cezareii lui Filip si a intrebat pe ucenici Sai: `Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul omului?`" (Matei 16,13)

Lucrarea lui Hristos pe acest pamant inainta cu graba catre sfarsit. Inaintea Sa se conturau clar scenele catre care I se indreptau pasii. Inca dinainte de a lua asupra Sa natura omeneasca, El vazuse in intregime drumul pe care trebuia sa mearga pentru a mantui ce era pierdut... Drumul de la staul pana la Golgota fusese descoperit inaintea Sa. In marea Sa mila, aceste scene ramasesera inca ascunse ucenicilor. Cu toate acestea, nu peste mult timp, ei aveau sa fie martori la tradarea si apoi la rastignirea Sa pe cruce. Acum, Isus i-a condus pe ucenici la aproximativ 25 de mile spre nord de Galilea, intr-un mic targusor, aproape de cetatea Cezarea Filipi. Situata la sud de versantul Hermonului, cetatea era asezata aproape de principalele izvoare ale raului Iordan. Aici, Filip, tetrarhul, ridicase cea mai mare cetate din provincia Iturea si o numise "Cezarea" in cinstea lui Tiberius Cezar. Cum Palestina avea doua cetati numite Cezarea, oamenii se refereau, de obicei, la aceasta ca fiind Cezarea Filipi. Zona aceasta, locuita de neamuri, ii separa pe ucenici de influenta conducatorilor iudei. De acum si pana la Sarbatoarea Corturilor, care era toamna, timpul petrecut de Isus cu ucenicii Sai avea sa fie un timp special.
Plecand de langa ei, Isus a cautat un loc retras, unde sa Se poata ruga. El vroia sa le vorbeasca despre suferintele care Il asteptau. Dar, mai intai, a mers deoparte singur, si S-a rugat ca inima lor sa fie pregatita pentru a primi cuvintele Sale. Avea sa fie greu pentru ei sa accepte ca Invatatorul lor avea sa moara.