"Au mancat toti si s-au saturat; si s-au ridicat sapte cosnite pline cu ramasitele de firimituri." (Matei 15,37)

   Multi cred ca hranirea celor 4000 si cea a celor 5000 reprezinta unul si acelasi eveniment. Domnul Hristos a savarsit ambele minuni departe de zidurile vreunei cetati, pentru mari multimi de oameni, care erau adunate langa tarmul Marii Galileii. Ambele rapoarte biblice subliniaza simpatia lui Isus fata de multimile adunate si faptul ca El S-a folosit, pentru a le hrani, de ucenicii Sai. In ambele ocazii, hrana a constat in paine si peste. Binecuvantarea, frangerea si impartirea hranei sunt identice. Fiecare dintre cele doua relatari biblice mentioneaza ca, dupa ce s-au saturat toti, a mai ramas hrana. Putem avea incredere in Biblie ca este vorba despre doua evenimente diferite?
   Relatarile difera in detalii. Intr-una dintre situatii, Isus a sosit cu corabia la locul unde era adunata multimea; in cea de a doua, El si ucenicii au ajuns acolo pe jos. Apoi, ni se spune ca Isus a hranit 5000 de iudei langa Betsaida Iulias (in apropierea coastei nord-estice), in apropierea sarbatorii Pastelor, iar pe cei 4000 dintre neamuri, aproape de Gherghesa, intr-o perioada mai tarzie a anului. Cei 5000 au mancat dupa o zi de stat impreuna cu Isus, in timp ce cei 4000 au primit hrana dupa trei zile, in care invatasera de la El. Inainte de prima minune, Isus cautase un loc retras, in care sa poata fi numai cu ucenicii Sai. In timpul celei de a doua, El calatorea prin acea regiune si facea vindecari. Cei 5000 nu-si adusesera deloc mancare cu ei, in timp ce cei 4000 avusesera suficienta pentru primele doua zile. Cautand binele celor 5000 de conationali iudei, ucenicii au fost aceia care au adus inaintea Invatatorului problema hranirii lor. In cea de a doua ocazie, Isus a fost Acela care a remarcat aceasta nevoie in mijlocul neamurilor, spunandu-le ucenicilor sa faca ceva pentru binele lor. Isus i-a indemnat pe cei 5000 sa se aseze pe iarba. In timpul Pastelor, iarba trebuie sa fi fost verde. Mai tarziu, celor 4000 li s-a spus sa se aseze pe pamant, pentru ca, spre sfarsitul verii, toata iarba era deja uscata.
   Cosurile folosite pentru strangerea resturilor de mancare ramase de la cei 5000 au fost 12 kophinoi - niste cosulete de mana, pe care le purtau iudeii cand calatoreau pe distante scurte. Cosurile folosite pentru cei 4000 au fost sapte spurides – niste cosuri mari, de nuiele, numite cosnite (Matei 16,9.10). Atunci cand calatoreau pe distante mari si erau obligati sa intre mult in interiorul regiunilor populate de pagani, iudeii duceau cu ei aceste coşuri mari, astfel incat sa nu fie obligati sa cumpere mancare de la neamuri. In prima ocazie, Isus i-a trimis pe ucenici mai inainte la Capernaum, cu corabia, atunci cand acestia au fost surpinsi de o puternica furtuna pe mare. La cea de-a doua minune, El ii insotea la Magdala.