"I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el." (Marcu 7,32)

Continuând să meargă spre nord, către orasul-port Sidon, Isus a petrecut un timp important şi valoros cu ucenicii. În regiunea aceea se găseau mulţi oameni care călătoriseră din Galilea pentru a-I asculta solia (Marcu 3,7.8). Presiunea fariseilor era nesemnificativă aici, iar timpul pe care l-a petrecut Isus cu ucenicii a fost lipsit şi de întreruperi şi de controverse. Pornind din nou spre sud, către Marea Galileii, Isus şi ucenicii Săi au trecut dincolo de scena de-abia încheiatei Sale lucrări în Galilea, către regiunea celor 10 cetăti (Decapolis). Nouă dintre cele 10 cetăţi erau aşezate la est de râul Iordan şi la sud de Marea Galileii. Locuitorii acestor cetăţi erau acum gata să-L asculte pe Isus. După nimicirea turmei de porci, în care intraseră demonii, ei Îl rugaseră pe Isus să plece. Apoi, ei ascultaseră solii rămaşi în urmă şi acum doreau nespus să-L asculte din nou (Marcu 5,20).

Mulţimile s-au adunat în jurul lui Isus şi niste prieteni au adus la El pe un surd, care vorbea cu mare dificultate. Luându-l pe acest om deoparte, Isus "i-a pus degetele în urechi şi i-a atins limba cu scuipatul Lui. Apoi, Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat şi a zis: `Efata`, adică: `Deschide-te!` Îndată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba şi a vorbit foarte desluşit" (Marcu 7, 33-35).

Această minune se deosebea de majoritatea celor de mai înainte. Nu omul bolnav a fost acela care Îl căutase pe Învăţător, ci mai degrabă prietenii îl aduseseră la El. Credinţa lor Îl căuta pe Mesia. Omul putea să vorbească, dar nu clar (vers. 35). Probabil că, din cauza surzeniei, nu-şi putea auzi propria voce şi de aceea nu se putea corecta, în timp ce rostea cuvintele. Isus a luat pe om deoparte şi, prin mişcări bine definite, Şi-a pus degetele în urechile lui. Prin aceste gesturi, El i-a arătat ca era interesat de suferinţa lui.

Aceasta a fost singura ocazie când, la săvârşirea unei minuni, Isus a privit către cer.