"Dar, cand a vazut ca vantul era tare, s-a temut; si fiindca incepea sa se afunde, a strigat: `Doamne, scapa-ma!`?" (Matei 14,30)

Cand pornisera pe mare, ucenicii erau mai nerabdatori si mai nemultumiti de Hristos decat fusesera vreodata, de cand Il recunoscusera ca Domn al lor. In mijlocul furtunii teribile, cu valurile atat de mari care se napusteau peste corabia lor, incat se temeau in orice clipa ca aveau sa se scufunde, ei si-au recunoscut nevoia dupa un Mantuitor. In cele din urma, ucenicii si-au dat seama ca eforturile lor erau zadarnice si ca nu erau in stare sa se salveze singuri. Cu simtaminte de remuscare, ei si-au amintit de purtarea lor fata de Isus si au strigat la Dumnezeu pentru iertare. Si acum, venise timpul ca Isus sa-i ajute. Asezandu-Si picioarele pe ape, El a pasit de pe creasta unui val inspumat pe a altuia, ca si cand ar fi mers pe pamant.
Imediat ce ucenicii au fost singuri ca Cel ce umbla pe ape era Isus, Petru a exclamat: "Doamne, daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape" (Matei 14,28). Isus i-a raspuns: "Vino!" Sarind plin de incredere peste marginea corabiei, Petru a inceput sa mearga catre Isus, peste valurile maturate de furtuna. Atata timp cat ochii sai au ramas atintiti asupra Invatatorului, el a fost in siguranta. Doar o privire cu coada ochiului catre apele adanci si inspumate de sub picioarele sale si inapoi, catre tovarasii sai din barca, si Petru a inceput sa se scufunde. Privind din nou catre locul unde era Isus, el nu L-a mai putut vedea, deoarece coama valului care i se ridica in fata Il ascunsese pe Mantuitorul. Simtind ca se scufunda in mormantul de ape, credinta lui Petru s-a clatinat. Disperat Il cauta acum pe Isus. In cele din urma, fixandu-si privirea asupra Lui, Petru L-a implorat: "Doamne, scapa-ma!" (vers. 30). "Indata Isus prinde mana intinsa, zicand: `Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?` Mergand unul langa celalalt, mana lui Petru fiind in mana Domnului, ei s-au urcat impreuna in barca. Fara nici cea mai mica amanare, Isus l-a salvat imediat pe Petru si de-bia dupa aceea l-a mustrat bland, pentru lipsa de credinta. Fiind de o viata intreaga pesca, Petru stia sa inoate (vezi Ioan 21,7). Da o mare ca aceea, in care nici macar o corabie nu era in siguranta, era si mai putin sigura pentru un inotator.