"Ucenicii lui Ioan, cand au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul si l-au pus intr-un mormant." (Marcu 6,29)
Cand traia Ioan, Irodiada era sigura ca simpatia lui Irod pentru profet ii provoca imparatului o permanenta tulburare sufleteasca. Ea credea ca omorandu-l pe Ioan, constiinta lui Irod avea sa-si gaseasca linistea. Insa consecintele acestei crime nu au fost atat de simple, pe cat sperase Irodiada. O daca ce a vazut inaintea ei capul insangerat, ea a simtit satisfactia razbunarii. Dar actul inuman pe care il savarsise a facut ca numele ei sa devina urat de toata lumea. Viata ei a ramas pe paginile istoriei sacre, facand ca numele ei sa devina rusinos. Cuprins de remuscari, Irod nu a putut gasi odihna pentru constiinta sa vinovata. Desi era angajat in problemele natiunii, primind onoare din partea oamenilor si afisand o fata zambitoare, el ascundea o inima nelinistita si framantata si era in permanenta ingrozit ca blestemul lui Dumnezeu era asupra lui.
Intr-un moment de betie, Irod a comis o crima care avea sa-l urmareasca pentru tot restul vietii sale tulburate. Irod Antipa, conducator peste Galileea si Perea, omul pe care Isus l-a numit "vulpea" (Luca 13,32), pentru viclenia, ambitia si dragostea sa pentru lux, a fost un om ruinat. Cand a auzit invataturile lui Isus, el a fost convins ca Ioan Botezatorul se intorsese din morti ca sa-l chinuiasca mai departe.
Ucenicii se mirau si se intrebau unii pe altii de ce Isus nu facuse nimic ca sa-l salveze pe Ioan. Nu fusese el varul Invatatorului?
Isus nu a intervenit ca sa-l elibereze pe slujitorul Sau, pentru ca stia ca acesta avea sa reziste incercarii... Dar pentru binele miilor de oameni care, in anii urmatori, aveau sa treaca de la inchisoare la moarte, Ioan trebuia sa bea acest pahar al martirajului.
Domnul sa va binecuvinteze!