"Le-a spus o alta pilda, si anume: `Imparatia cerurilor se aseamana cu un aluat, pe care l-a luat o femeie si l-a pus in trei masuri de faina de grau, pana s-a dospit toata plamadeala`." (Matei 13,33)

In acea "mare multime" erau reprezentate toate clasele sociale. Se aflau acolo saraci, analfabeti, cersetori imbracati in zdrente, talhari, avand pe chip pecetea vinovatiei, schilozi, negustori, oameni fara ocupatie, oameni de pe treapta inalta a societatii sau din patura de jos, ingramadindu-se toti, bogati si saraci, unul langa altul, pentru a prinde un loc de unde sa poata asculta cuvintele Domnului Hristos. Cum ar fi putut asemenea oameni sa alcatuiasca Imparatia? Hristos vedea in ei, ceea ce puteau sa devina, nu ceea ce erau ei. Nimeni dintre cei ce ascultau nu era atat de rau si de lipsit de speranta, incat sa fie pierdut orice posibilitate de a fi mantuit.
La fel ca samanta de mustar si efectul aluatului este mic la inceput. Cum aluatul patrunde in fiecare particica a compozitiei in care este pus, tot la fel si invataturile lui Hristos vor patrunde in vietile acelora care le primesc. Pe tacute, adevarul patrunde in suflet. Incet, dar sigur, puterea sa transformatoare schimba viata. Ganduri noi iau locul celor vechi. Omul simte motivatii noi si se naste in el dorinta de a fi asemenea lui Hristos. Constiinta se trezeste si trasaturi de caracter nobile si curate, care aduc slava lui Dumnezeu, le inlocuiesc pe cele vechi.
Convertirea transforma sufletul in acelasi fel cum aluatul dospeste coca de paine. Adevarata convertire manifesta dragoste. Iubirea se manifesta prin bunatate, amabilitate, ingaduinta si indelunga rabdare.
Marea schimbare pe care o cauta omenirea nu poate fi gasita decat in Cuvantul lui Dumnezeu. Studiul Bibliei intareste convertirea sufletului prin credinta. "Astfel, credinta vine in urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos" (Romani 10,17).