"Cand a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutas. S-a intors spre norodul, care mergea dupa El, si a zis: `Va spun ca nici chiar in Israel n-am gasit o credinta atat de mare`." (Luca 7,9)

Vestea apropierii lui Isus a ajuns la urechile sutasului, care I-a trimis Invatatorului un mesaj. "Doamne, nu Te mai osteni atata, pentru ca nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu" (Luca 7,6). In cele din urma, omul a transmis mesajul personal: "De aceea nici nu m-am socotit vrednic sa vin eu insumi la Tine. Ci zi o vorba , si robul meu va fi tamaduit. Caci si eu, care sunt sub stapanirea altuia, am sub mine ostasi. Si zic unuia: `Du-te!` si se duce; altuia `Vino!` si vine; si robului meu : `Fa cutare lucru!` si il face" (vers. 7.8). Sutasul isi daduse seama ca Isus reprezenta puterea si autoritatea cerului exact in acelasi fel in care el o reprezenta pe aceea a Romei. Isus S-a minunat de credinta cetateanului roman.
Cheia acestei istorisiri este credinta, si ea l-a determinat pe Isus sa faca o minune pentru mai multe motive. Convingerea ca un singur cuvant rostit de Isus avea sa fie suficient pentru a aduce vindecarea era impresionanta, insa faptul ca sutasul nu-L vazuse si nici nu-L ascultase vreodata pe Isus facea ca atitudinea lui sa fie si mai remarcabila. Sutasul nu s-a temut sa ceara ajutor. Isus a privit cu bucurie la acest credincios dintre neamuri, ca la un exemplu al tuturor acelora care aveau sa vina sa-L caute. Intorcandu-Se catre sutas, Isus i S-a adresat direct: "Du-te, si faca-ti-se dupa credinta ta" (Matei 8,13). Si robul s-a facut bine chiar in ceasul acela.