"Acestia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul si au zis: `Face sa-I faci acest bine; caci iubeste neamul nostru, si el ne-a zidit sinagoga`." (Luca 7,4.5)

Probabil ca in aceeasi zi cand a tinut Predica de pe Munte, dupa-amiaza tarziu, Isus a intrat in Capernaum. Ajungand in cetate, El S-a intalnit cu o delegatie a batranilor lui Israel, care venea cu o cerere. Un anume sutas (sau centurion – comandat pe o suta de soldati), avea un slujitor care era bolnav pe moarte. Cu toate ca nu-L intalnise niciodata pe Isus, el auzise povestindu-se despre noul Invatator. Credinta lui era puternica, pentru ca era convins ca Isus ii putea vindeca slujitorul.
Fiind angajat al garnizoanei locale, sutasul avea sub comanda sa o "centurie" de soldati romani (intre 50 si 100), imprumutati lui Irod Antipa. Ofiterul acesta era unic din mai multe considerente. Dorinta sa de a-si vedea robul vindecat merita sa fie amintita in mod deosebit. In mod normal, stapanii isi tratau sclavii cu indiferenta si adesea abuzau de ei, in timp ce robul acesta era iubit de stapanul lui, care ii dorea vindecarea. De asemenea, sutasul era un prieten al comunitatii iudaice, pentru ca el, din propriile fonduri, finantase construirea unei sinagogi pentru acestia.
Considerandu-se nedemn sa se infatiseze personal inaintea lui Isus, pentru ca facea parte dintre neamuri, el ii rugase pe batranii iudei sa-L abordeze pe Invatator. Dupa cum era obiceiul, modul potrivit de a cere cuiva o favoare care ti-ar putea fi refuzata era acela de a folosi un intermediar, care ti-ar putea asigura mai usor un raspuns favorabil.
Ocazia aceasta era una dintre putinele in care Isus si unii dintre conducatorii spirituali iudei erau de acord intr-o privinta oarecare. Iudeii apreciau faptele sutasului, in timp ce Isus ii aprecia credinta.