"Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi." (Matei 7,1)

   Multi farisei cultivau o atmosfera de critica. Ei ajunsesera sa fie preocupati numai de propria persoana.

   Parerea plina de aroganta pe care si-o formasera despre ei insisi îi impiedica sa vada adevarata stare, din perspectiva lui Dumnezeu. Infasurati in mantia evlavioasa a indreptatirii de sine, ei pronuntau repede sentinte in dreptul celorlalti si trimiteau iscoade, pentru a-i prinde pe aceia pe care doreau sa-i distruga. Isus stia ca aceia care Ii ascultau cuvintele erau croiti din acelasi material.
   Nimeni, pe pamant, nu are dreptul de a-i judeca pe ceilalti, pentru ca standardele omenesti nu coincid cu cele ale lui Dumnezeu.

   "Sa nu va socotiti pe voi insiva un standard pentru ceilalti. Nu faceti din parerile voastre, din conceptia voastra asupra indatoririlor sau din felul vostru de a interpreta Scripturile un criteriu pentru ceilalti, condamnandu-i in inima voastra ca nu se ridica la inaltimea idealului pe care l-ati stabilit. Nu-i criticati pe ceilalti, incercand sa le presupuneti motivele si sa le stabiliti sentinte. Doar Dumnezeu ne poate cunoaste."

   "Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti" (Psalmul 139,1).
   Noi trebuie sa ne cercetam propria stare spirituala si atunci cand ne vom da seama de starea in care ne aflam, vom ezita sa mai judecam motivele celorlalti.

   Noi putem condamna fapta, dar trebui sa fim gata intodeauna sa-l iertam pe faptas. Ilustratia pe care le-a dat-o Isus a fost aceea a unei aschii de lemn sau a unui firicel de pai pe care-l vedem in ochiul altcuiva, dar suntem orbi fata de bustenii sau barnele din propria viata.
   Hristos este singura masura adevarata de caracter, iar acela care se aseaza ca standard pentru altii ia locul lui Hristos.