"Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc". (Matei 5,17)

Cuvintele lui Isus sunau a erezie. Evlaviosii farisei le sopteau celor din jurul lor ca Isus desconsidera legea. Isus a raspuns direct acuzatiei lor: "Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc". Ce ironie ca ei sa conteste motivele Datatorului Legii! Insusi Creatorul oamenilor, Datatorul legii, era Acela care declara ca nu doreste sa-i desfinteze sau sa-i nesocoteasca preceptele. Tot ce exista in natura, de la firicelul de praf care pluteste in raza de soare si pana la lumile din inaltimi, totul se afla sub lege. Intrebarile pe care obisnuia Isus sa le puna ascultatorilor Sai erau: "N-ati citit?" si "Ce scrie in lege?" Dorind totdeauna sa le prezinte ascultatorilor Sai adevarul, Isus a cautat sa apere legea si sa dezminta acuzatia ca Isi calca propriile principii sacre.
"Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile" (Matei 5,18). Iota este cea de a noua litera din alfabetul grecesc. Cum Isus predica, cel mai probabil, in aramaica atunci cand a rostit aceste cuvinte, iota este litera aramaica y, cea mai mica din alfabetul aramaic. Termenul din original tradus la noi cu "o frantura de lege" face referire la cea mai mica liniuta sau bastonas care intra in alcatuirea unei litere. Preocuparea Sa chiar si pentru cel mai mic detaliu al unei litere arata clar caracterul neschimbator al legii.
Daca ar fi existat ceva care sa poata schimba legea divina, atunci nu ar mai fi fost nevoie ca Isus sa vina pe pamant pentru a salva omenirea cazuta, din urmarile propriei incalcari a legii. Viata lui Isus a aratat ca legea poate fi tinuta, si El a implinit legea in noi. Jertfa Sa nu a descfintat legea, ci a intarit-o ca fiind exprimarea vointei lui Dumnezeu. "Caci ceea ce Legii ii era cu neputinta, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere - a facut Dumnezeu, trimitand, din pricina pacatului, pe Insusi Fiul Sau, intr-o fire asemanatoare cu a pacatului" (Romani 8,3.4).