"Apoi le-a zis: `Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat; asa ca Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului`." (Marcu 2,27.28)

Intr-o zi de Sabat, Isus si ucenicii Sai treceau pe langa un lan de grau. Veneau de la sinagoga, unde Isus ramasese pana la "o ora tarzie". Fiind flamanzi si vazand spicele coapte, ucenicii au inceput sa smulga spicele si sa le frece in maini, ca sa iasa boabele. In oricare alta zi, lucrul acesta n-ar fi iscat nici o discutie, deoarece un om care trecea pa langa o holda, pe langa o livada sau pe langa o vie, era liber sa ia si sa manance dupa dorinta. Dar a face lucrul acesta in Sabat era considerat o profanare.
Iscoadele trimise de farisei pentru a gasi vreo greseala in El, s-au tras inapoi socati din fata acestei duble ofense. Ucenicii si smulgeau spice, adica secerau, si le frecau in maini, adica treierau, intr-o zi de Sabat. Fariseii L-au abordat pe Isus si I-au zis: "Vezi, de ce fac ei ce nu este ingaduit sa faca in ziua Sabatului?" (Marcu 2,24). Isus Si-a aparat ucenicii, facand referire la "exemple dinVechiul Testament, fapte implinite in Sabat de catre aceia care erau in slujba lui Dumnezeu. Ucenicii lucrau alaturi de Hristos Insusi, si erau si ei in serviciul lui Dumnezeu.
Orbirea fariseilor tranformase pazirea Sabatului intr-un cerc fara sfarsit de porunci omenesti, care Il prezentau pe Dumnezeu ca peun tiran.
Dumnezeu a creat Sabatul pentru oameni. El ramane ziua Domnului, pentru ca Ii apartine lui Hristos. El a pus deoparte ca un memorial al creaţiunii Sale si al puterii Sale de a sfinti. "Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa se stie ca Eu sunt Domnul, care-i sfintesc" (Ezechiel 20,12).