"Ce este mai lesne: a zice slabanogului `Pacatele iti sunt iertate` ori a zice: `Scoal-te, ridica-ti patul si umbla?`" (Marcu 2,9)

Isus S-a intors din prima Sa calatorie galileana dupa "cateva zile". Matei ne spune ca a calatorit intr-o corabie. Nici n-a ajuns bine, ca oamenii s-au ingramadit din nou la casa lui Petru. Multimea era atat de densa, incat nimeni nu putea patrunde prin usa. "Dupa cum le era obiceiul, uceniciii Lui stateau aproape de El. Mai erau acolo si niste farisei si invatatori ai legii, din toate satele Galileii si Iudeii din Ierusalim.
Patru prieteni au adus, la casa unde vindeca Isus, un paralitic neajutorat, dar multimea de afara nu-i lasa sa intre. Cu toate ca incercau din rasputeri, cei care-l purtau pe bolnav n-au reusit sa-si faca drum inauntru. Disperat, paraliticul s-a rugat de prietenii lui sa-l urce pe acoperis si sa-l coboare in casa cu targa pe care-l transportasera. Potrivit raportului lui Luca, acoperisul era facut din grinzi, peste care erau asezate tigle. Dand deoparte tiglele, pritenii l-au coborat pe paralitic la picioarele Mantuitorului.
Isus a privit in ochii acelui suferind, a carui credinta invinsese orice obstacol pentru a reusi sa ajunga in prezenta Singurului care il putea vindeca si mantui. "Fiule, pacatele iti sunt iertate!" i-a spus Isus (Marcu 2,5). Indata, durerea omului a incetat si sufletul i-a fost cuprins de pace. Vindecarea i-a socat pe preoti, pentru ca, mai devreme, ei refuzasera sa-la jute pe acest om. Declaraţia pe care a facut-o Isus ca pacatele acestui om sunt iertate, au fost considerate de ei, drept o blasfemie, iar pedeapsa levitica pentru asa ceva era, omorarea cu pietre.
Citind gandurile preotilor, Isus i-a mustrat si i-a poruncit bolnavului: "Scoala-te, ridica-ti patul si du-te acasa". Omul, vindecat, a sarit imediat in picioare si s-a indreptat cu curaj catre usa. In timp ce multimea pleca, ei au soptit: "Niciodata nu am vazut asa ceva!" (vers. 12).