"Si i-a zis: `Vezi sa nu spui nimanui nimic; ci du-te de te arata preotului, si adu pentru curatirea ta ce a poruncit Moise, ca marturie pentru ei`." (Marcu 1,44)

Isus i-a poruncit leprosului sa taca din mai multe motive:
1. In vremea aceea, preotii reprezentau autoritatea in materie de sanatate. Ei diagnosticau lepra si hotarau izolarea victimelor acesteia. Doar ei puteau ridica o asemenea interdictie si elibera un certificat de curatie. Daca preotii ar fi descoperit cine il vindecase pe om, datorita prejudecatilor pe care le aveau impotriva lui Isus, ar fi fost posibil sa nu vrea sa ateste vindecarea. Astfel, era nevoie ca cel vindecat sa pastreze tacerea pentru a primi un verdict impartial. Certificatul eliberat de preoti ar fi insemnat recunoasterea oficiala a minunii.
2. Isus stia ca, daca leprosul avea sa vorbeasca despre vindecare, si altii, avand aceeasi boala, s-ar fi grabit sa vina la El. Astfel, lucrarile Sale de vindecare I-ar fi pus in umbra solia. Minunile pe care le savarsea Isus trebuia sa fie secundare, subordonate obiectivului Sau principal – acela de a mantuit omenirea din pacat.
3. Minunea ar fi putut sa cada in mainile acelora care cautau sa-I impiedice lucrarea. Fariseii sustinusera ca invatatura lui Hristos se impotrivea legii pe care Dumnezeu o daduse prin Moise; dar indrumarea data leprosului vindecat, de a duce un dar, asa cum cerea legea, dovedea netemeinicia acestei acuzatii. Aceasta era o marturie suficienta pentru toti aceia care doreau sa fie convinsi.
Mantuitorul dorea sa ajunga la inima preotilor si a invatatorilor, care se inchisesera in prejudecata si in traditie. El n-a lasat neincercat nici un mijloc prin care Se putea apropia de ei. Trimitandu-l pe leprosul vindecat la preot, El le-a dat o dovada al carei scop era sa le dezarmeze prejudecatile. Unii au respins adevarul, dar multi altii l-au tinut ascuns. In timpul vietii Mantuitorului, lucrarea Lui nu parea sa trezeasca prea multa iubire din partea preotilor si a invatatorilor, dar, dupa inaltarea Lui, "o mare multime de preoti veneau la credinta" (Fapte 6,7).
Minunea avusese loc in fata multor martori; si totusi omul, nesocotind avertizarea stricta a lui Isus si crezand ca Invatatorul ii ceruse acest lucru dintr-o prea mare modestie, spunea tuturor celor cu care se intalnea despre vindecarea sa. Asa cum facuse si neajutoratul paralitic de la Scaldatoarea Betesda, si leprosul dadea slava lui Isus inaintea tuturor celor care erau dispusi sa-l asculte. Drept urmare, oamenii se ingramadeau in numar atat de mare in jurul Invatatorului, incat Isus a trebuit sa-Si inceteze pentru o vreme lucrarea si sa Se retraga in singuratate.