"A venit la El un lepros, care s-a aruncat in genunchi inaintea Lui, Il ruga, si-I zicea: `Daca vrei, poti sa ma curatesti`." (Marcu 1,40)

Leprosii erau proscrisii societatii. Exilati departe de orice contact omenesc, ei ii avertizau pe ceilalti ca se aflau prin apropiere cu strigatul de jale "Necurat! Necurat!". Nu exista nini un tratament cunoscut, iar suferinzii erau ostracizaţi datorita naturii contagioase a bolii lor. Bucatile de tesuturi moarte starneau groaza pana si in cea mai curajoasa inima. Oamenii considerau aceasta boala atat de teribila ca fiind pedeapsa divina pentru pacat. Nimanui nu-i pasa de un lepros, pentru ca, aşa cum credeau ei, aceasta ar fi insemnat sa intre in conflict cu voia lui Dumnezeu. Leprosii se simteau parasiti atat de societate, cat si de Dumnezeu.
Lucrarea lui Isus in Galilea nu trecuse neobservata de numerosi leprosi care locuiau in tara. Multi credeau ca nu era cu putinta ca Isus sa ajunga pana la ei; unul singur s-a gandit ca, in ciuda imenselor piedici, ar trebui sa incerce sa intre in legatura cu Invatatorul. Nu mai exista nici un raport cu privire la vindecarea vreunui lepros inca de pe vremea cand Elisei il vindecase pe Naaman, cu opt secole inainte. Putea Isus – si ar fi fost El dispus - sa intervina impotriva presupusului blestem al lui Dumnezeu? Cum ar fi fost posibil sa ajunga atat de aproape de El, incat sa-L roage sa-l vindece? \
"Isus invata langa lac pe oamenii adunati in jurul Sau. Stand departe, leprosul prinde cateva cuvinte din gura Mantuitorului. Il vede punandu-Si mainile peste bolnavi... Vine mai aproape si tot mai aproape de multimea adunata acolo. Restrictiile care-i erau impuse, protectia oamenilor si teama cu care il privesc toti sunt uitate. El se gandeste numai la fericita speranta a vindecarii". Multimea, zarindu-l in cele din urma, se traga apoi ingrozita. Cazand la picioarele lui Isus, el isi rosteşte rugamintea. Avea o mare credinta si o singura tinta, aceea de a se supune vointei Invatatorului!
Isus Si-a intins mana si l-a atins pe lepros. Imediat, omul a fost vindecat. Carnea lui s-a insanatosit, nervii au inceput sa simta, iar muschii au prins putere. Pielea aspra, solzoasa, caracteristica leprei, a disparut si o prospetime ca pielea unui copil sanatos i-a luat locul. Vindecarea leprosului ilustreaza lucrarea speciala a lui Isus de a-l curati pe pacatos de pacat.