"Isus i-a zis: `Daca nu vedeti semne si minuni, cu nici un chip nu credeti!`" (Ioan 4,48)

Vestea sosirii lui Mesia s-a raspandit in toata Galilea. In Capernaum, pe tarmul Marii Galileii, stirea aceasta a ajuns si la urechile unui nobil iudeu, care era ofiter in slujba imparatului. Cei mai renumiti doctori din tinutul acela nu fusesera in stare sa-l vindece pe fiul acestui slujbas al imparatului. Considerand cazul lipsit de speranta, toti abandonasera orice incercare de a-l salva si asteptau sa moara. Gandindu-se ca Isus ar putea fi ultima speranta pentru fiul sau, nobilul a calatorit 16 mile, pana la Cana, pentru a-L ruga personal sa faca aceasta vindecare. Sosind in micul orasel, el L-a gasit pe invatatorul inconjurat de o mare mulţime de oameni. In timp ce-si facea loc prin mulţime, "credinţa lui a inceput sa tremure cand a vazut numai un om imbracat simplu, plin de praf si obosit de calatorie. A inceput sa se indoiasca de faptul ca Acea Persoana ar putea implini lucrul pentru ce a venit si a rugat pe Mantuitorul sa vina cu el acasa. Isus stia despre rugamintea pe care vroia sa I-o faca inainte chiar ca slujbasul imparatesc sa fi plecat de la el de acasa, din Capernaum.
Nobilul pusese conditii pentru a crede. Ca si altii din poporul sau, el era interesat sa primeasca un ajutor special din partea lui Isus din motive pur egoiste. Acest lucru L-a intristat pe Isus. Samaritenii nu cerusera nici o minune, in timp ce iudeii, poporul ales al lui Dumnezeu, continuau sa pretinda dovezi ale divinitatii Lui. Era adevarat insa ca nobilul acesta avusese destula credinta cat sa parcurga drumul abrupt pana la Cana, ca sa caute ajutorul Mantuitorului. Isus dorea sa vindece copilul, dar, intr-un sens mai larg, El dorea ca nobilul sa-si inteleaga propria lui nevoie.
"Isus i-a zis: `Daca nu vedeti semne si minuni, cu nici un chip nu credeti`" (Ioan 4,48). Indata nobilul si-a dat seama de propriul sau caracter. Indoiala lui ar fi putut sa-l coste viata propriului sau fiu. Stiind ca Isus putea sa-i ghiceasca si gandurile, in disperare, a strigat: "Doamne, vino pana nu moare micutul meu! (vers. 49). Instantaneu s-a produs in el schimbarea de care avea nevoie. Acum, Isus nu avea sa mai intarzie in a-i implini rugamintea. Cheia era credinta neconditionata, neezitanta si fara rezerve. "Mantuitorul nu poate pleca de langa un suflet care se prinde de El, cerand cu staruinta ajutor in nevoia lui. Isus i-a spus simplu acelui tata: "Du-te, fiul tau traieste!" (vers. 50). Initial, nobilul Il cautase pe Isus pentru a-I cere sa-l insoteasca pana la Capernaum si sa-i vindece fiul acolo, dar acum el trebuia sa se intoarca singur, fara nici o dovada a faptului ca Invatatorul ii implinise cererea. Aceasta i-a pus la incercare de-abia infiripata credinta, dar primirea darului din partea lui Dumnezeu cerea incredere.