"Isus le-a zis: `Mancarea Mea este sa fac voia Celui Ce m-a trimis, si sa implinesc lucrarea Lui`." (Ioan 4,34)

Entuziasmata de cele aflate, femeia a uitat ca venise sa ia apa si s-a grabit sa se intoarca in cetate, ca sa vesteasca venirea lui Taheb. Ea s-a dus si le-a spus tuturor: "Veniti sa vedeti un Om care mi-a spus tot ce am facut; nu cumva Acesta este Hristos?"
Intre timp ucenicii se intorsesera cu mancarea. Cand au ajuns la fantana, au fost surprinsi sa vada ca Invatatorul lor statea de vorba cu o femeie. "Printre iudei era considerat ceva nepotrivit pentru un barbat si mai prejos de demnitatea lui pentru un rabin sa stea de vorba cu o femeie in public. O straveche lucrare literara ebraica... sfatuieste: `Nimeni sa nu stea de vorba cu o femeie pe strada, nici macar cu nevasta lui`." Ucenicii au ales sa nu comenteze incidentul din respect pentru Isus.
Gandindu-se la binele Lui, ucenicii L-au indemnat sa manance. Stiind ca erau preocupati de sanatatea Sa, Isus i-a asigurat ca, pentru El, a face voia Tatalui Sau era cu mult mai intaritor si mai implinitor decat mancarea. "Caci M-am pogorat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis" (Ioan 6,38). "Cand dadea ajutor unui suflet care infometa si inseta dupa adevar, era mai placut pentru El decat sa manance sau sa bea. Pentru El, aceasta era o mangaiere si o inviorare. Facerea de bine era viata pentru sufletul Lui.