"Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez." (Ioan 3,30)

In cultura Orientului Mijlociu exista obiceiul ca un prieten al mirelui sa actioneze ca intermediar pe langa familia miresei. El ii prezenta tatalui miresei zestrea oferita de mire si punea la cale unirea celor doi. Cea mai mare rasplata a sa era bucuria mirelui si a miresei, manifestata atunci cand acestia se intalneau pentru prima data fata in fata. Ioan se considera un prieten al mirelui. Si acum, in apogeul lucrarii sale, Dumnezeu ii cerea Botezatorului sa se retraga si sa lase lucrarea pe seama altora. Ioan ii prezentase pe oameni lui Isus, Mirele. Acum era o bucurie pentru el sa fie martor la succesul unirii lor. "Cine are mireasa, este mire; dar prietenul mirelui, care sta si-l asculta, se bucura foarte mult cand aude glasul mirelui. Si aceasta bucurie, care este a mea, este deplina." (Ioan 3,29)
Oamenii se simteau atrasi acum de Isus, implinind, in felul acesta, cea mai mare dorinta a lui Ioan. In aproape cele din urma cuvinte ale lui, pastrate in rapoartele Scripturii, inainte de intemnitarea sa, Ioan a spus: "El trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez". Ucenicii sai ii duceau vestea ca din ce in ce mai multi oameni mergeau la Hristos, dar Ioan stia ca putini dintre cei care se imbulzeau in preajma lui Isus erau pregatiti sa-L accepte ca Mantuitor personal, care izbaveste de pacat. Ioan le-a reamintit ucenicilor sai, ca el insusi le spusese despre sine ca nu era altceva decat inainte – mergatorul lui Mesia.
Isus stia despre dezbinarea dintre ucenicii Sai si cei ai lui Ioan. El stia ca, nu peste mult timp, unul dintre cei mai mari profeti pe care ii avusese lumea vreodata avea sa fie pentru totdeauna adus la tacere. "Din dorinta de a evita orice ocazie de neintelegeri sau de cearta, El a oprit in liniste lucrarea Sa si S-a retras in Galilea.