"Intre Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntas al Iudeilor." (Ioan 3,1)

Nicodim, un fariseu bogat si cu educatie aleasa, facea parte din Sinedriu. Alcatuit din 71 de membri si condus de catre marele preot, Sinedriul reprezenta cel mai inalt corp judecatoresc al tarii, care avea control asupra chestiunilor de viata si de moarte. Cu toate acestea, orice sentinta la moarte trebuia sa fie confirmata de catre procurorul roman. Nicodim (din limba greaca, "biruitor al oamenilor") era un sincer cautator al adevarului. Desi era un invatator, religios, el nu cunostea prea multe lucruri despre imparatia lui Dumnezeu, asa cum era ea propovaduita de Isus. Dar el nici nu impartasea conceptia majoritatii preotilor si a mai marilor poporului. El se temea ca uciderea lui Isus ar fi adaugat si alte nenorociri asupra poporului sau.
"El dorea din toata inima sa stea de vorba cu Isus, dar se ferea sa mearga la El. Ar fi fost prea umilitor pentru un conducator al iudeilor sa dea pe fata simpatie pentru un invatator pana atunci atat de putin cunoscut. Daca Sinedriul ar fi aflat despre vizita lui, ceilalti membrii l-ar fi luat in ras si l-ar fi dispretuit. Astfel, cea mai potrivita ar fi fost o intalnire pe ascuns. Ca multi altii din Israel, fusese intristat de profanarea templului. Fusese de fata cand Isus ii izgonise pe cumparatori si pe vizitatori. Vazuse manifestarea cea minunata a puterii dumnezeiesti. A vazut pe Mantuitorul primind pe saraci si vindecand pe bolnavi; vazuse privirea lor plina de bucurie si ascultase cuvintele lor de lauda si nu putea pune la indoiala faptul ca Isus din Nazaret era trimisul lui Dumnezeu. In timp ce cetatea dormea, el a aflat ca Isus avea sa-si petreaca noaptea pe Muntele Maslinilor, chiar in partea de rasarit a orasului.


A fost greu pentru precautul Nicodim sa gaseasca drumul spre Isus; dar adevarul merita riscul si posibilitatea de a atrage dispretul celorlalti.