"El, cel dintai, a gasit pe fratele sau Simon, si i-a zis: `Noi am gasit pe Mesia` (care talmacit inseamna Hristos)." (Ioan 1,41)

Cuvantul grecesc Messiah reprezinta o transliterare a termenului ebraic "mashiach", care inseamna "cel uns". Scriptura foloseste acest termen in dreptul marelui preot, in Levitic 4,3.5, si de asemenea, in dreptul lui Cir, regele Persiei, in Isaia 45,1. In timpurile Vechiului Testament, marele preot (Exod 30,30), regele (2 Samuel 5,3) si uneori profetii (1 Regi 19,16) erau `unsi`, fiind consacrati pentru o slujba sfanta si devenind, in felul acesta, "mashiach"... In profetia mesianica, termenul a ajuns sa fie aplicat in mod strict lui Mesia, care, ca Profet (Deuteronom 18,15), Preot (Zaharia 6,11-14) si Rege (Isaia 9,6.7), era Cel Uns pentru a fi Rascumparatorul nostru. (Isaia 61,1; Daniel 9,25.26).
Termenul "Messiah" apare rar in Noul Testament, cu toate ca termenul grecesc Christos,de la "chrio", insemnand `cel uns`, apare de sute de ori. Ioan 1,41 foloseste termenul vechi-testamentar "Messias", pentru a-i convinge pe acei iudei care inca asteptau ca Cel Fagaduit sa Se arate in zilele lui Ioan, ca fagaduinta fusese deja implinita. Inainte de invierea Sa, Scriptura se referea, in general, la Isus ca fiind Hristosul. Acesta era titlul Sau – cel Uns. Dupa invierea Sa, Noul Testament renunta la articol, iar titlul acesta devine, de fapt, numele Sau. In cateva ocazii, Noul Testament, foloseste ambele nume, Isus si Hristos, impreuna. In aceste cazuri, combinarea lor arata acceptarea de catre cel care o foloseste atata a numelui uman, Isus ("Iehova este mantuire"), cat si a celui divin, "Hristos" sau "Cel Uns". Ioan se refera pentru prima data la El, folosindu-I ambele nume – Isus Hristos – in Ioan 1,17. Hristosul Noului Testament este Mesia al Vechiului Testament.