"Unul din cei doi, care auzisera cuvintele lui Ioan si mersesera dupa Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru." (Ioan 1,40)

Pentru Ioan Botezatorul, ziua aceea fusese deosebita. Fusese ultima ocazie, despre care stim cu certitudine, cand Ioan s-a aflat in prezenta lui Isus. Printre ucenicii lui Ioan, erau doi barbati care cautau adevarul. Amandoi auzisera cand Ioan I se adresase lui Isus cu cuvintele: "Mielul lui Dumnezeu". Dar ce vrusese sa spuna? Nu erau prea siguri, dar L-au urmat pe Isus si au plecat de la Iordan. Desi Andrei si Ioan doreau sa-I vorbeasca, totusi nu aveau destul curaj. Isus stia ca ucenicii merg dupa El. Ei erau primele roade ale lucrarii Sale, si in inima dumnezeiescului Invatator era bucurie, vazand ca aceste suflete au raspuns harului Sau. Cu toate acestea, intorcandu-Se, El i-a intrebat numai atat: `Ce cautati?` El dorea sa le dea ocazia fie sa se intoarca, fie sa-si exprime dorinta. "Ce cautati?" sunt primele cuvinte ale lui Isus pe care ucenicul Ioan le aminteste in Evanghelia sa. Cei doi barbati cautau mai mult decat un simplu schimb de cuvinte pe marginea drumului. Dorind sa stea la picioarele Lui si sa asculte ceea ce avea sa le spuna, ei au intrebat simplu: "Rabi (care talmacit, inseamna `Invatatorule`), unde locuiesti?" (Ioan 1, 38).
In vremea Domnului Hristos, oamenii imparteau partea luminoasa a zilei in 12 ore. Cum se apropia ceasul al zecelea (ora 4 dupa amiaza), Isus le-a spus: "Veniti de vedeti" (versetul 39).
Multi dintre ucenicii lui Ioan Botezatorul fusesera prezenti in ziua aceea, pe malul Iordanului si-l auzisera pe acesta referindu-se la Isus ca fiind "Mielul lui Dumnezeu". Si totusi, numai acestia doi Il urmasera pe Mantuitorul. "Pentru ei, cuvintele lui Isus erau pline de viata, de adevar si de frumusete. Lumina divina se revarsa asupra invataturii din Vechiul Testament. Adevarurile cele atat de cuprinzatoare le apareau intr-o noua lumina. Ei nu venisera, asemenea carturarilor si fariseilor, ca sa critice sau ca sa-L prinda in cursa pe vorbitor, ci pentru ca recunoscusera in Isus o slava si un adevar subtil, pe care nu-l puteau nega.
Nici unul dintre ei nu avea sa-L urmeze definitiv pe Isus inainte ca EL sa-i cheme la o ucenicie permanenta, dar aveau sa mearga impreuna cu Invatatorul lor si sa invete de la El inca un an si jumatate. Ei Il acceptasera ca Mesia.