"Dar cand a vazut pe multi din Farisei si din Saduchei ca vin sa primeasca botezul lui, le-a zis: `Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare? Faceti dar roade vrednice de pocainta voastra`."

Majoritatea cercetatorilor cred ca numele de fariseu inseamna "separatist". Gruparea conservatoare iudaica adoptase numele de "Hasidim", adica "cei evlaviosi", pentru ca ei sustineau separarea religiei iudaice de guvernarea civila. Ei considerau ca linia preoteasca ar fi trebuit sa se preocupe doar de religie, lasand conducerea pe seama organizatiilor politice. De asemenea, ei credeau ca implicatiile politice slabeau inalta preotie si ii distrugeau atentia de la responsabilitatea traditionala a talmacirii legii. Cu toate acestea, fariseii erau populari si formau partidul majoritar.
Ei erau "doctori in lege" si teologi, mentori spirituali autoproclamati ai natiunii. Conceptiile lor includeau credinta intr-o viata viitoare, in care cei neprihaniti aveau sa fie rasplatiti pentru virtutea lor, iar nelegiuitii aveau sa fie pedepsiti intr-un chin vesnic. Ar fi putut fi descrisi ca fiind legalisti, nationalisti si mesianici.
Pe de alta parte, saducheii erau mai preocupati de interesele nationale civile, politice si seculare. Ei cautau stabilitatea politica prin aliante care ar fi putut impinge natiunea catre implinirea propriilor scopuri. Cei mai multi dintre ei erau aristocrati. Extrem de conservatori, ei acceptau Pentateuhul, dar respingeau Vechiul Testament si negau valoarea traditiei. Prin aceasta ei se aflau in totala opozitie cu fariseii. Saducheii respingeau orice invatatura cu privire la o viata viitoare si la o rasplatire sau la o pedeapsa viitoare, deoarece aceste concepte nu apareau in Pentateuh. Ei erau, de asemenea, sceptici cu privire la ingeri si la spirite. Intr-un anume sens, saducheii se bizuiau pe ei insisi, si nu pe Dumnezeu.
Nici unul dintre aceste doua grupuri nu dorea botezul dintr-un motiv sincer. Si unii, si ceilalti cautau botezul lui Ioan pentru a-si mari credibilitatea in fata poporului si pentru a-si asigura favoarea in fata unui Mesia care avea sa vina si care ar fi fost posibil sa imbratiseze lucrarea lui Ioan. Prin cuvantul "naparci" Ioan s-a referit la aceia care erau, in mod viclean si ostil, in directa opozitie cu vointa exprimata a lui Dumnezeu. Ioan i-a indemnat pe acesti oameni sa aduca `roade vrednice de pocainta lor`.