"Si I-a zis: `Daca esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos; caci este scris: `." (Matei 4,6)

Locul ispitirii s-a mutat pe streasina Templului din Ierusalim. Acum, diavolul a dat dovada ca era un cunoscator al Scripturilor. Daca Isus S-ar fi asezat singur intr-o situatie in care Tatal sau trebuia sa intervina pentru a-L salva, inselatorul ar fi aratat acuzator catre natura omeneasca slaba a lui Isus. A pretinde interventia salvatoare a lui Dumnezeu, printr-o manifestare inutila a grijii Sale protectoare, ar fi insemnat o gresita intelegere a credintei si ar fi distrus exemplul desavarsit al Domnului Hristos.
Pacatul incumetarii este foarte asemanator cu virtutea unei credinte desavarsite si cu increderea in Dumnezeu. Daca Isus S-ar fi aruncat de pe acoperisul templului, nimeni altcineva in afara de Satana si de ingerii sfinti nu ar fi fost martori ai acestui act. Inselatorul rastalmacea Cuvantul lui Dumnezeu in asa fel, incat sa para ca acesta aproba un pacat. Omitand tocmai elementul – cheie al textului din Psalmi 91, 11.12 ("ca sa te pazeasca in toate caile tale" – adica ale lui Dumnezeu), Satana a ascuns adevaratul mesaj al cuvintelor citate. Dumnezeu ne va proteja doar atunci cand ramanem credinciosi caii pe care ne-o alege El.
Ispititorul nu ne poate constrange niciodata sa pacatuim. El nu poate sa stapaneasca mintea decat daca ea este predata lui. Intai trebuie sa consimta vointa si credinta sa se desprinda de Hristos si numai dupa aceea poate Satana sa-si exercite puterea asupra noastra; dar orice dorinta pacatoasa pe care o cultivam ii ofera lui un punct de sprijin. Isus i-a raspuns: "De asemenea este scris: `Sa nu ispitesti pe Domnul, Dumnezeul tau`" (Matei 4,7). Pentru prima data, aceste cuvinte au fost adresate de Moise copiilor lui Israel, atunci cand acestia murmurau dupa apa, in pustia Sinai, in ciuda faptului ca Dumnezeu Se ingrijise in mod minunat de ei pana atunci. Eliberarea lor din robie, trecerea Marii Rosii, mana trimisa drept hrana - toate acestea ar fi trebuit sa le intareasca increderea in puterea Lui de a le purta de grija. Cu toate acestea, doar dupa foarte putin timp, ei s-au indoit de preocuparea lui Dumnezeu pentru binele lor si nu s-au increzut in grija Lui protectoare.
Credinta lui Hristos nu s-a clatinat niciodata. Manifestand o desavarsita incredere si o ferma bizuire pe Tatal Sau, El nu a avut nevoie sa-I puna iubirea la incercare. Credinta Sa matura L-a condus pe Isus sa-Si randuiasca viata dupa vointa Tatalui, astfel incat sa poata discerne clar dragostea lui Dumnezeu.

"Noi nu trebuie sa-I cerem lui Dumnezeu ceva ca sa incercam daca Isi va implini Cuvantul, ci pentru ca Si-l va implini; nu ca sa verificam daca ne iubeste, ci pentru ca ne iubeste."