Glasul celui ce striga in pustie
"Ioan acesta este acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, cand zice: `Iata glasul celui ce striga in pustie: `." Matei 3,3
Profetii Vechiului Testament prezisesera misiunea lui Ioan, atunci cand scrisesera: "Iata, voi trimite pe solul Meu; el va pregati calea inaintea Mea" (Maleahi 3,1). "Un glas striga in pustie: `Pregatiti calea Domnului; neteziti in locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!" (Isaia 40,3). Ioan s-a referit la sine ca fiind "glasul" din Isaia 40.3 (Ioan 1,23) iar Isus l-a numit "solul" din Maleahi 3,1 (Matei 11, 7-14).
Domnitorii din vechime isi trimiteau soli ca sa le spuna supusilor lor ca planuiau sa-i viziteze. Ei se asteptau ca satenii sa organizeze lucrul in amanunt, pentru a "pregati" calea pe care urma sa calatoreasca monarhul. Drumurile, erau de obicei, intr-o stare jalnica, astfel ca echipele de lucratori trebuia sa astupe gropile si sa netezeasca denivelarile, pana cand calea era suficient de neteda pentru trasura regelui. Poporul a inteles solia lui Ioan, dar lucrarea despre care vorbea el implica o pregatire a inimii lor.
Lucrarea lui Ioan a inceput in Iudeea, pentru a le oferi mai intai preotilor si conducatorilor ocazia de a auzi si accepta solia sa. Multimile de ascultatori cresteau pe masura ce aceia care il ascultasera duceau inapoi rapoarte favorabile. Atat puterea mesajului, cat si curiozitatea ii determinau pe oameni sa calatoreasca prin pustie, pentru a auzi si pentru a fi botezati de noul profet. Botezul nu era ceva nou; nu Ioan inventase acest ritual. Evreii le cereau prozelitilor lor sa-si scufunde trupul in intregime in apa. Botezul acela era acceptat asa cum era administrat, din moment ce delegatia trimisa sa-l interogheze pe Ioan "Botezatorul" nu a contestat catusi de putin ritualul, ci doar autoritatea lui de a-l oficia (Ioan 1, 19-28). Oamenii din timpul Vechiului Testament intelegeau botezul ca simbolizand spalarea de pacat. Solia lui Ioan era cu totul diferita de conceptul larg acceptat al Noului Testament ca botezul era rezervat neamurilor care se converteau la iudaism. Ioan ii chema pe iudei sa fie botezati! Doar descendenta din Avraam nu mai era indeajuns pentru un evreu. "El spunea ca toti aceia care deveneau supusi ai Imparatiei lui Hristos trebuia sa dea dovada de credinta si de pocainta... In viata lor de toate zilele se vor vedea dreptatea, mila si iubirea lui Dumnezeu."
Adevarata dovada a convertirii, si atunci ca si astazi, este o viata transformata.
Profetii Vechiului Testament prezisesera misiunea lui Ioan, atunci cand scrisesera: "Iata, voi trimite pe solul Meu; el va pregati calea inaintea Mea" (Maleahi 3,1). "Un glas striga in pustie: `Pregatiti calea Domnului; neteziti in locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!" (Isaia 40,3). Ioan s-a referit la sine ca fiind "glasul" din Isaia 40.3 (Ioan 1,23) iar Isus l-a numit "solul" din Maleahi 3,1 (Matei 11, 7-14).
Domnitorii din vechime isi trimiteau soli ca sa le spuna supusilor lor ca planuiau sa-i viziteze. Ei se asteptau ca satenii sa organizeze lucrul in amanunt, pentru a "pregati" calea pe care urma sa calatoreasca monarhul. Drumurile, erau de obicei, intr-o stare jalnica, astfel ca echipele de lucratori trebuia sa astupe gropile si sa netezeasca denivelarile, pana cand calea era suficient de neteda pentru trasura regelui. Poporul a inteles solia lui Ioan, dar lucrarea despre care vorbea el implica o pregatire a inimii lor.
Lucrarea lui Ioan a inceput in Iudeea, pentru a le oferi mai intai preotilor si conducatorilor ocazia de a auzi si accepta solia sa. Multimile de ascultatori cresteau pe masura ce aceia care il ascultasera duceau inapoi rapoarte favorabile. Atat puterea mesajului, cat si curiozitatea ii determinau pe oameni sa calatoreasca prin pustie, pentru a auzi si pentru a fi botezati de noul profet. Botezul nu era ceva nou; nu Ioan inventase acest ritual. Evreii le cereau prozelitilor lor sa-si scufunde trupul in intregime in apa. Botezul acela era acceptat asa cum era administrat, din moment ce delegatia trimisa sa-l interogheze pe Ioan "Botezatorul" nu a contestat catusi de putin ritualul, ci doar autoritatea lui de a-l oficia (Ioan 1, 19-28). Oamenii din timpul Vechiului Testament intelegeau botezul ca simbolizand spalarea de pacat. Solia lui Ioan era cu totul diferita de conceptul larg acceptat al Noului Testament ca botezul era rezervat neamurilor care se converteau la iudaism. Ioan ii chema pe iudei sa fie botezati! Doar descendenta din Avraam nu mai era indeajuns pentru un evreu. "El spunea ca toti aceia care deveneau supusi ai Imparatiei lui Hristos trebuia sa dea dovada de credinta si de pocainta... In viata lor de toate zilele se vor vedea dreptatea, mila si iubirea lui Dumnezeu."
Adevarata dovada a convertirii, si atunci ca si astazi, este o viata transformata.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 3548
- Export PDF: 4
Opțiuni
