"A venit Ioan care boteza in pustie, propovaduind botezul pocaintei spre iertarea pacatelor." (Marcu 1,4)

Iudeea era in mare tulburare. In cele din urma, Roma il inlaturase de pe tron pe Archelau, fiul cel mare al tiranului Irod, si asezase Iudea sub directa carmuire a unui guvernator roman. Acum, poporul era iritat de practicile introduse de guvernatorul pagan. Fariseii predicau pazirea stricta a legii, in timp ce fanaticii luptatori din rezistenta predicau revolutia. Apoi dintr-o data, din pustie s-a auzit o solie noua si cu totul diferita. Cel care o predica era imbracat ca un profet din vechime si se arata la raul Iordan in puterea lui Ilie. Solia sa: "Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape!" ii ducea pe oamenicu gandul inapoi, catre profetii de mai inainte. Insufletit, poorul se ingramadea catre malurile Iordanului.
Raul Iordan serpuieste pe o distanta de 200 de mile si acopera 65 de mile in linie dreapta, de la Marea Galileii pana la Marea Moarta.
Multimile se ingramadeau sa-l asculte pe Ioan, care chema fara teama poporul sa se lepede de pacat si sa se pregateasca pentru venirea lui Mesia. Multi isi marturiseau starea spirituala si cereau sa fie botezati. Botezul era doar un simbol. Fara o adevarata pocainta, el era doar un gest lipsit de orice semnificatie. Cu toate acestea, multi carturari, saduchei si farisei, in incercarea de a castiga favoarea Celui ce avea sa vina, cautau botezul. Ioan, patrunzand dincolo de superficialitatea lor, i-a mustrat: "Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare? Faceti, dar, roade vrednice de pocainta voastra" (Matei 3,7.8). Ei nu-l ajutau pe cel in nevoie, nu se ingrijeau de vaduva, nu protejau pe cel lipsit de ocrotire, nu hraneau pe cel flamand si nici nu dadeau adapost strainului. "Ioan le-a spus iudeilor ca situatia lor inaintea lui Dumnezeu urma sa fie hotarata de caracterul si de viata lor. Marturisirile de credinta erau lipsite de valoare, daca viata si caracterul lor nu erau in armonie cu Legea lui Dumnezeu.