"Acum slobozeste in pace pe robul Tau, Stapane, dupa Cuvantul Tau. Caci au vazut ochii mei mantuirea Ta". (Luca 2,29.30)

Simeon, un on neprihanit si devotat care locuia in Ierusalim, fusese credincios in a-L astepta pe Mesia. Studiind consecvent si cu sinceritate Scripturile, el se convinsese de faptul ca, in timpul vietii sale, va vedea implinindu-se profetiile. Spre deosebire de preot, ai carui ochi nu fusesera in stare sa vada Dorinta tuturor natiunilor nici macar atunci cand Il tinuse in brate, Simeon traise dupa principiile pe care le descoperise in Sfanta Scriptura. Astfel, nu norocul fusese acela care il atrasese pe Simeon la templu chiar in ziua in care Iosif si Maria venisera sa-L infatiseze pe Isus inaintea Domnului. Duhul lui Dumnezeu il condusese acolo la momentul potrivit. Inaintand catre mica scena care se desfasura in fata lui, el a simtit profunda convingere ca Acel Copil era unul deosebit. "Spre uimirea preotului, Simeon arata ca un om cazut in extaz. Copilul a fost inapoiat Mariei, iar el Il lua in brate si Il infatisa lui Dumnezeu, in timp ce sufletul lui patrunse o bucurie pe care nu o simtise niciodata inainte."
Maria si Iosif erau amandoi constienti de divinitatea Copilului lor, dar nici ei nu au fost uimiti mai putin de faptul ca un om cu totul strain recunoscuse taina pe care ei o pastrau cu atata grija. Simeon L-a caracterizat pe Isus ca fiind lumina neamurilor si slava lui Israel, cuvinte care nu erau altceva decat ecoul mesajului pe care-l primisera pastorii. Nasterea Lui urma sa fie o bucurie pentru toti oamenii. Simeon parea sa-l ignore pe Iosif si i s-a adresat doar Mariei: "Iata, Copilul acesta este randuit spre prabusirea si ridicarea multora in Israel, si sa fie un semn, care va starni impotrivire. Chiar sufletul tau va fi strapuns de o sabie, ca sa se descopere gandurile multor inimi" (Luca 2,34.35). Aceasta este prima aluzie cu privire la Calvar facuta Mariei. Umbra crucii incepea sa se astearna in fata mamei Copilului.
Ana, o profetesa care participa cu credinciosie la serviciile de la templu, atat dimineata, cat si seara, a auzit declaratia lui Simeon. Inima ei a fost atinsa si ea a venit in fata, pentru a-I aduce lauda lui Dumnezeu. "Acesti umili inchinatori nu studiasera profetiile in zadar. Dar aceia care detineau pozitii de conducatori si profeti in Israel, cu toate ca si ei aveau in fata lor pretioasele cuvinte ale profetiei, nu umblau in caile Domnului si ochii lor nu erau deschisi sa vada Lumina vietii".