"Zaharia a zis ingerului: `Din ce voi cunoaste lucrul acesta? Fiindca eu sunt batran, si nevasta-mea este inaintata in varsta`." (Luca 1,18)

Regele David a impartit preotimea in 24 de cete. Fiecare ceata slujea de doua ori pe an, timp de o saptamana, incepand cu slujba din Sabat, de la ora 3,00 dupa-amiaza, si incheind in Sabatul urmator, cu slujba de la ora 9,00. In ocaziile speciale, toate cele 24 de cete erau asteptate la templu. Preotii se adunau in semicerc si aruncau sortul, pentru a hotari cine urma sa ia parte la oficierea serviciilor ceremoniale. Fiecare barbat ridica unul sau mai multe degete, pentru a fi numarate. Conducatorul cetei alegea un numar, la intamplare si incepea sa numere degetele ridicate, pana cand ajungea la acel numar. Primul ales curata altarul arderii de tot si pregatea jertfa. Cel de-al doilea curata sfesnicul si altarul tamaierii. Cel de-al treilea ardea tamaie si se ruga - sarcina cea mai importanta. Iar cel de-al patrulea ardea bucatile din animalul de jertfa pe altar si incheia serviciul ceremonial.
"Privilegiul oficierii la altarul de aur, in favoarea Israelului, era considerat o inalta onoare, iar Zaharia era, in toate privintele, demn de aceasta. De obicei, acest privilegiu revenea fiecarui preot doar o singura data in viata, si de aceea era considerat marele moment al vietii acestuia. Alegand un ajutor care sa indeparteze carbunii arsi de pe altar si sa aseze altii noi, Zaharia presara tamaie peste carbuni. In timp ce mireasma placuta a fumului se inalta inaintea Sfintei Sfintelor, el se ruga pentru Israel.
Deodata, ingerul Domnului a aparut in partea dreapta a altarului, acea parte care simboliza favoarea. Uluit, Zaharia nu a observat semnul aprobarii si "s-a inspaimantat". Primele cuvinte ale ingerului au fost: "Nu te teme" (Luca 1,13). Gabriel, acelasi inger care ii descoperise lui Daniel timpul venirii lui Mesia, se aratase acum pentru a anunta nasterea fiului lui Zaharia si al Elisabetei. Desi cunostea povestea nasterii lui Isaac, el uitase ca Dumnezeu implineste intotdeauna ceea ce fagaduieste. Ca urmare a necredintei lui, ingerul a prezis ca Zaharia avea sa fie mut pana la nasterea copilului promis.

"Nasterea unui fiu lui Zaharia, intocmai ca si nasterea unui fiu lui Avraam si acela al Mariei, trebuia sa invete un mare adevar spiritual, adevar pe care il invatam cu greu si-l uitam usor. In noi insine nu avem nici o putere de a face vreun lucru bun, dar ceea ce nu putem face noi va fi realizat prin puterea lui Dumnezeu in orice suflet supus si credincios."