"Dar cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege." (Galateni 4,4)

Profetiile Vechiului Testament au aratat indelung catre venirea lui Mesia. Fagaduinta facuta lui Adam si Evei, in Gradina Eden s-a repetat in profetiile lui Daniel si in cuvintele lui Iacov, care declarase: "Toiagul de domnie nu se va departa din Iuda, nici toiagul de carmuire dintre picioarele lui, pana va veni Silo" (Geneza 49,10). Multi au crezut ca fagaduitul toiag de carmuire avea sa rastoarne asuprirea romana, astfel ca venirea Celui uns a devenit speranta unei natiuni aflate in robie. Unii au inteles corect profetia lui Daniel, dar cei mai multi au interpretat-o gresit. Trecand cu vederea precizarile Scripturii care aratau catre umila prima venire a lui Hristos, Israel a ales, in schimb, sa insiste asupra slavei profetice a celei de-a doua veniri.
"Dar, ca si stelele, in vastul circuit al drumului randuit lor, planurile lui Dumnezeu nu cunosc nici graba, nici intarziere... Tot astfel fusese hotarat, in sfatul ceresc, ceasul primei veniri a Domnului Hristos. Cand marele orologiu al vremii a indicat ceasul acela, Isus S-a nascut in Betleem". El a venit in cel mai prielnic timp al istoriei lumii. Limba greaca era limba universala. Lumea, in cea mai mare parte a ei, se afla intr-o perioada de pace, sub stapanirea romana, astfel ca, in general, calatoriile erau sigure si rapide in majoritatea teritoriilor imperiului. Evreii, care erau dispersati in intreaga lume cunoscuta de atunci, se puteau intoarce in siguranta la Ierusalim pentru sarbatorile anuale. Astfel de pelerini puteau raspandi cu repeziciune vestea venirii lui Mesia. Palestina, ramasese centrul gandirii iudaice, iar oamenii priveau cu interes catre religia iudaica. Multi dintre neamuri cunosteau profetiile Scripturii chiar mai bine decat unii conducatori religiosi ai evreilor.
Desi natiunea iudaica isi pastrase o forma de autoguvernare, in realitate Roma era cea care detinea puterea, generand astfel conflicte interne. Iudeii dispretuiau domnia sangeroasa a lui Irod, pentru ca acesta folosea sulitele romane, ca sa se impuna. Birurile grele generau o nemultumire generala. Roma ajunsese chiar sa aseze in pozitia de mare preot pe cei desemnati de ea. O astfel de stare de lucruri ii facea pe multi sa doreasca dupa un Mesia. "Si cand a venit implinirea vremii, Divinitatea a fost glorificata prin aceea ca a turnat asupra lumii un potop de har vindecator, care nu trebuia sa fie niciodata oprit sau retras, pana cand Planul de Mantuire avea sa fie implinit."