"Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut." (Ioan 1,18)

Dumnezeu nu i-a ingaduit lui Moise sa-L vada fata in fata, pentru ca aceasta ar fi insemnat moartea instantanee a pacatosului. Ascuns in crapatura unei stanci si acoperit de mana lui Dumnezeu, Moise a prins cu privirea doar o licarire a slavei lui Dumnezeu, din spate, dupa ce Domnul trecuse pe langa el. (Exod 33,18-20). Doar in Hristos le este cu putinta fiintelor omenesti, pacatoase, sa vada o reprezentare adevarata a Tatalui. Doar El a putut sa ne arate adancimea iubirii Tatalui nostru ceresc, pentru ca, atunci cand Dumnezeu L-a daruit lumii pe Fiul Sau, prin El, a revarsat asupra noastra un dar unic. Nici un inger nu ar fi putut sa descopere "in trup" harul iubitor si bunatatea lui Dumnezeu. Planul lui Dumnezeu de a ne rascumpara L-a costat viata propriului Sau Fiu. Atunci cand era pe acest pamant, subiectul de conversatie preferat al lui Isus era iubirea Tatalui Sau. El a fost intruchiparea, personificarea acelei iubiri. Filip a cerut: "`Doamne, arata-ne pe Tatal, si ne este de ajuns`. Isus i-a zis: `De atata vreme sunt cu voi, si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal`" (Ioan 14,8.9).
Cu cincisprezece secole inainte de venirea lui Hristos, Dumnezeu invatase pe Israel sa-I construiasca un sanctuar, astfel incat El sa poata "locui in mijlocul lor" (Exod 25,8). Slava lui Dumnezeu plana asupra scaunului milei de pe capacul chivotului, in Sfanta Sfintelor din acel santuar. Observam din nou aceeasi dorinta a Dumnezeirii de a locui impreuna cu omenirea, exprimata intr-un mod extraordinar in intruparea lui Isus. Pe Muntele schimbarii la fata, atunci cand divinitatea a strafulgerat prin natura omeneasca, Ioan a fost martor la slava Domnului sau. Petru a facut referire la acelasi eveniment, atunci cand a scris ca "au vazut cu ochii lor" maretia Lui. "Caci El a primit de la Dumnezeu Tatal cinste si slava, atunci cand, din slava minunata, s-a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: `Acesta este Fiul Meu preaiubit, in care Imi gasesc placerea`" (2 Petru 1,17).
Cei mai multi evrei nu L-au recunoscut in Isus pe Mesia. "Oile pierdute ale casei lui Israel" (Matei 15,24) L-au respins pentru ca isi atintisera asteptarea asupra unui Mesia care sa-i elibereze de sub asuprirea romana. Dar nu toti au fost orbi fata de profetiile care Il descriau pe Hristos ca pe un slujitor al suferintei. Multe inimi sincere au asteptat cu nerabdare venirea Celui Fagaduit. Prea adesea suntem gata sa aratam cu degetul, acuzatori, catre vechiul Israel si sa ne miram, indignati de orbirea lor; si totusi, multi dintre noi, cei de astazi, inchidem ochii in fata semnelor care vestesc cea de-a doua venire a Sa.

Il vei recunoaste ca Mantuitor al tau personal, atunci cand va veni din nou? Astazi, esti invitat sa-L cunosti pe Hristos si, prin El, pe Tatal Sau.