Textul - Romani 2:16-22
Versetul de memorat - Romani 2:16

"Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor."

Ce nebunie şi lipsă de înţelepciune, să încerci să ascunzi ceva de Dumnezeu! Dumnezeu este pretutindeni. El umple cerurile şi pământul. El este omniscient, omnipotent şi omniprezent. Oamenii ascund multe lucruri şi din diferite motive. Ei se gândesc numai la ei şi la acum. Dar ei sunt ignoranţi sau uită că este Cineva de care nu putem ascunde nimic. Domnul Isus spune: "Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină" (Luca 8:17). "De aceea, orice aţi spus la întunerec, va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor" (Luca 12:3). Dacă ceea ce se spune la ureche, în odaiţe, se va vesti de pe acoperişul caselor, ce se va întampla cu vorbele pe care le spunem la colţul străzilor sau la piaţă, şi nu le spunem în şoaptă? Cred că vor fi vestite de pe firmamentul cerului, în marea sală de judecată a tronului lui Dumnezeu.

Dumnezeu înregistrează în cărţile Sale orice faptă, gând sau acţiune. De fapt, fiecare ne scriem propria noastră carte, altfel Dumnezeu nu ar putea să ne judece. Şi mai corect este că faptele şi vorbele noastre ne vor judeca. "Am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise... Şi morţii au fost judecaţi după cele ce erau scrise în cărţile acelea" (Apoc.20:12).

Omul este orb şi nu vede că este Cineva care vede şi în întuneric, deşi el ia întunericul ca şi un paravan. Pentru ochii ca para focului ai Domnului Isus, nu exista perdea. Orice gând chiar va fi scos la lumină. Nu vorbim aici numai de lucruri materiale ascunse. Ce este mai trist este că omul vrea să-şi ascundă starea de suflet. Îşi maschează motivaţiile şi intenţiile, dar numai faţă de alţi oameni, nu şi faţă de Dumnezeu. Îşi poate ascunde ura în spatele unui zâmbet, răutatea sub caritate, ca şi Iuda, iubirea de sine în minciună. Şi câte alte subterfugii nu găseşte omul, când vrea să se dea drept altul? Dacă unii oameni nu scapă nici în faţa oamenilor, cu atât mai mult în faţa lui Dumnezeu, care este o veşnică lumină şi un veşnic prezent. Întunericul este numai pentru om.

Meditaţia zilei: Cum îmi trăiesc viaţa, în lumină sau în întuneric?