Exista totdeauna pericolul victimizarii.

Pretioasa noastra persoana a fost ranita, uitata, si toti trebuie sa ia seama de asta, trebuie sa constietizeze aceasta jicnire.

Totul devine cenusiu, trist, inchis.

Norii invaluie pamantul... Sa reflectam un moment...

Cine are de castigat din asta?

Cu aceasta intrebare in minte putem sa ne gandim la rugaciunea care urmeaza. Aceasta rugaciune a fost gasita in buzunarul hainei lui Robert Kennedy in ziua cand a fost asasinat.

Ma las, Doamne, in mainile  Tale.

Argila trupului meu se rasuceste precum lutul in mainile olarului.

Da-i ce forma doresti.

Distruge-o asa  cum a fost distrusa viata fratelui meu John.

Porunceste, comanda.

Ce doresti sa fac?

Laudat sau umilit, persecutat, neinteles, calomniat, consolat, tolerat, nefolositor, nu-mi ramane decat sa spun precum mama Ta: "fie mie dupa cuvantul Tau"

Da-mi iubirea adevarata, iubirea crucii, dar nu a crucii eroului, care poarta iubirea de sine, ci a crucii simple care se poarta fara dorinta, a aceleia care se regaseste in fiecare zi in contradictie, in uitare, in slabiciune, in judecatile false, in raceala si dispretul celorlalti, in tulburarea pricinuita de imperfectiunile trupului, de ignoranta mintii, de saracia si mutenia inimii.

Atunci Tu singur  vei sti ca te iubesc, chiar daca eu nu mi-as da seama.