Ingaduinta crestina
Textul - Romani 14:1-12
Versetul de memorat - Romani 14:1
"Primiti bine pe cel slab in credinta, si nu va apucati la vorba asupra parerilor indoielnice."
Daca ar fi sa fiu eu cel slab in credinta, poate ca m-as bucura sa fiu primit bine. Dar daca ma consider printre cei tari, practic eu ingaduinta crestina? Cand vine fratele cel slab la noi in vizita il tratam ca si pe fratele mai tare? Aceasta a fost o problema in biserica din Roma, pe care apostolul Pavel o adreseaza si cauta sa gaseasca o solutie de a trai in pace cu toti. Cu problema aceasta ne mai confruntam si azi in unele biserici.
In comentariul lui W. Barclay asupra epistolei catre Romani, gasim urmatoarele: "Pe de o parte sunt unii care cred ca in slobozenia crestina vechile tabu-uri s-au dus; legile vechi cu privire la mancare nu sunt relevante. Ei cred ca crestinatatea nu consta in reguli speciale cu privire la anumite zile. Pavel face clar ca acesta este punctul de vedere real al credintei crestine. Pe de alta parte sunt cei cu multe scrupule: ei credeau ca este gresit sa mananci carne, ca trebuie sa tii Sabatul cu strictete". Pavel ii numeste pe cei din urma "slabi in credinta". Ce a vrut sa spunã el prin aceasta?
- acesta nu a descoperit insemnatatea slobozeniei crestine; in inima lui el este tot legalist si vede crestinatatea ca si un lucru cu multe reguli si legi;
- el nu s-a eliberat pe sine de credinta in eficacitatea faptelor. In inima lui el tot crede ca poate obtine favoarea lui Dumnezeu prin a face anumite lucruri si a se abtine de la alte lucruri. Cu alte cuvinte, el inca incearca sa ajunga intr-o relatie buna cu Dumnezeu, dar nu a acceptat harul in toata plinatatea a ceea ce poate face acesta, ci se gandeste la ce poate face el pentru Dumnezeu, si nu la ce a facut Dumnezeu pentru el.
Pavel ii indeamna pe fratii tari sa primeasca bine pe acest fel de oameni si sa nu-i asalteze cu critici si nici sa nu se contrazica pentru diferentele care apar intre ei. Si unul si altul este robul aceluiasi Stapan, si numai El are dreptul sa judece, fara sa pacatuiasca.
Meditatia zilei: Cred eu ca harul lui Dumnezeu este suficient pentru toate nevoile mele spirituale, sau cred ca trebuie sa mai fac si eu ceva pentru a castiga favoarea lui Dumnezeu?
Versetul de memorat - Romani 14:1
"Primiti bine pe cel slab in credinta, si nu va apucati la vorba asupra parerilor indoielnice."
Daca ar fi sa fiu eu cel slab in credinta, poate ca m-as bucura sa fiu primit bine. Dar daca ma consider printre cei tari, practic eu ingaduinta crestina? Cand vine fratele cel slab la noi in vizita il tratam ca si pe fratele mai tare? Aceasta a fost o problema in biserica din Roma, pe care apostolul Pavel o adreseaza si cauta sa gaseasca o solutie de a trai in pace cu toti. Cu problema aceasta ne mai confruntam si azi in unele biserici.
In comentariul lui W. Barclay asupra epistolei catre Romani, gasim urmatoarele: "Pe de o parte sunt unii care cred ca in slobozenia crestina vechile tabu-uri s-au dus; legile vechi cu privire la mancare nu sunt relevante. Ei cred ca crestinatatea nu consta in reguli speciale cu privire la anumite zile. Pavel face clar ca acesta este punctul de vedere real al credintei crestine. Pe de alta parte sunt cei cu multe scrupule: ei credeau ca este gresit sa mananci carne, ca trebuie sa tii Sabatul cu strictete". Pavel ii numeste pe cei din urma "slabi in credinta". Ce a vrut sa spunã el prin aceasta?
- acesta nu a descoperit insemnatatea slobozeniei crestine; in inima lui el este tot legalist si vede crestinatatea ca si un lucru cu multe reguli si legi;
- el nu s-a eliberat pe sine de credinta in eficacitatea faptelor. In inima lui el tot crede ca poate obtine favoarea lui Dumnezeu prin a face anumite lucruri si a se abtine de la alte lucruri. Cu alte cuvinte, el inca incearca sa ajunga intr-o relatie buna cu Dumnezeu, dar nu a acceptat harul in toata plinatatea a ceea ce poate face acesta, ci se gandeste la ce poate face el pentru Dumnezeu, si nu la ce a facut Dumnezeu pentru el.
Pavel ii indeamna pe fratii tari sa primeasca bine pe acest fel de oameni si sa nu-i asalteze cu critici si nici sa nu se contrazica pentru diferentele care apar intre ei. Si unul si altul este robul aceluiasi Stapan, si numai El are dreptul sa judece, fara sa pacatuiasca.
Meditatia zilei: Cred eu ca harul lui Dumnezeu este suficient pentru toate nevoile mele spirituale, sau cred ca trebuie sa mai fac si eu ceva pentru a castiga favoarea lui Dumnezeu?
Statistici
- Vizualizări: 2492
- Export PDF: 3
- Comentarii: 1
Opțiuni
cautam ceva legat de ingaduinta crestina , si am gasit ce este mai sus..este intradevar o capcana pentru multi care cred ca pot fi mai placuti lui Dumnezeu straduindu-se sa ii fie pe plac, cand stim ca Dumnezeu ne-a iubit pe cand noi eram vrajmasi Sai, pe de alta parte insa , cred ca este o capcana si pentru cei care pentru ca traim in legamantul harului, trateaza viata crestina cu atat de putina seriozitate, pacatul pentru ei nu mai este o problema, au ajuns la autosugestie si autosuficienta..
ce vreau sa spun ca si concluzie, ca fiecare trebuie sa vecheze asupra stari lui si sa aiba crija sa nu cada, echilibrul este unul din elementele grele de pastrat.
Dumnezeu sa te binecuvante.