Textul - 1Corinteni 4:14-17
Versetul de memorat - 1Corinteni 11:1
"Calcati pe urmele mele, intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos."
Pavel a gasit ca este asa de important sa calce pe urmele Domnului Isus incat repeta acest indemn de doua ori in aceasta epistola. In primul indemn din textul de azi, Pavel ii roaga sa calce pe urmele lui, iar in al doilea da si motivul: "pentru ca si eu calc pe urmele lui Hristos".
"De aceea", particula aceasta de vorbire, leaga vers.16 de vers.15, in care Pavel le reaminteste ca este ca un parinte spiritual pentru ei, ca prin el ei au fost nascuti in Hristos prin Evanghelie. In vers.14 Pavel ii numeste "copii preaiubiti". Nu numai ca avea respect pentru ei, ca si copii ai Domnului, dar el ii iubea asa de sincer, ii proteja si-i indemna, cum Domnul Isus o data a spus despre Ierusalim, ca vrea sa-i stranga copiii sub aripile Sale, cum closca isi strangea puii.
Dar ceea ce mie mi se pare un paradox este ceea ce Pavel incearca sa lamureasca incepand de la vers.9. Slujba de apostol era o slujba dispretuita, nu una de cinste. Dar aceasta dupa standardul oamenilor. Poate slujba era dispretuita din pricina standardului prea inalt la care trebuia sa traiasca si pentru care nu erau pregatiti sa plateasca pretul. Apostolii nu aveau voie sa se supere orice ar fi fost spus despre ei, nu puteau raspunde la ocara cu ocara, sau sa se justifice cand sunt vorbiti de rau. Erau cei care nu puteau avea o viata de familie normala, totdeauna fiind in calatorie; nu intotdeauna erau satui sau imbracati. In schimb, trebuiau sa sufere, sa se osteneasca, sa-si castige existenta cu mainile lor, sa binecuvanteze pe cei care-i ocarau si sa se roage pentru cei ce-i prigoneau. Si chiar daca facuse toate acestea, erau considerati ca gunoiul lumii acesteia. Nu poate fi dezamagire mai mare pentru cineva ca atunci cand toata osteneala dragostei nu este apreciata. Si, desi aceasta era starea de lucruri, indemnul lui Pavel pentru toti era: "de aceea", pentru ca va iubesc si sunt parintele vostru, care v-am dat un exemplu bun, calcati pe urmele mele". Exemplul lui era Isus si voia sa-L lase si el la urmasii lui. S-a meritat, chiar daca pentru El a trebuit sa sufere mult. Viata noastra, vrand-nevrand, lasa in urma o dara, fie mai luminoasa, fie mai intunecata. Unii vor aprecia ce facem pentru Domnul, altii nu. Dar este cineva care nu uita nici paharul de apa dat in Numele Lui.
Meditatia zilei: Pot afirma si eu "Calcati pe urmele mele, intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos"?