Textul - 2 Corinteni 4:7-18;
Versetul de memorat - 2 Corinteni 4:16

"De aceea noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinlauntru se innoieste din zi in zi".


Mi-a placut traducerea lui Barcley a v. 8-9, si veti vedea de ce: "Suntem presati cu durere în toate chipurile, dar nu îngraditi; la capatul puterilor, dar nu la capatul sperantei; prigoniti de oameni, dar niciodata abandonati de Dumnezeu; ...înfrânti, pusi jos, dar nu scosi din lupta". Ce mangaiere este pentru noi sa stim ca avem un umar pe care sa ne plecam capul, atunci cand avem nevoie! In necazurile vietii nu suntem singuri. Cu cat mai multe necazuri avem cu atat mai multe prilejuri de incredere avem. Ioana D'Arc a spus atunci cand toti prietenii ei au parasit-o: "Este mai bine sa fii singur cu Dumnezeu. Prietenia cu El niciodata nu da faliment, la fel sfatul si dragos-tea Sa. In puterea Lui voi îndrazni si voi îndrazni si voi îndrazni pâna mor!".

In trupurile noastre purtam omorarea Domnului Isus. Noi cei vii, suntem totdeauna dati la moarte din pricina Lui, pentru ca cine se face partas la viata lui Cristos trebuie sa fie partas si la riscurile Lui. Am mentionat ca exista acest principiu spiritual: In unii lucreaza moartea, iar in altii viata. Ce încurajare ne da acest verset! De altfel si legea materialismului spune: "In lume, nimic nu se pierde, ci se transforma dintr-o forma intr-alta". Necazurile noastre nu se pierd pe drum. Viata nu este numai o continua lupta, dar si un continuu motiv de incredere ca ceea ce Dumnezeu permite este spre binele nostru si al altora. Puterile noastre se epuizeaza dar nu si speranta in triumful final. Viata ne ofera lucruri bune si mai putin bune. Uneori suntem tari, alteori suntem slabi. Suntem trantiti la pamant, dar nu si scosi din lupta. Un necaz este urmat de o bucurie si invers asa cum spune si o cântare: "Dupa soare vine nor, / Dupa nor iar vine soare. / Dupa bine vine greu, / Dupa greu zile usoare", ori: "nu norul este vesnic, ci soarele-i acel, ce-nvinge si ramâne stapân în urma el". Soarele ramane în acelas loc pe cer chiar când perdeaua de nori ii ascunde fata. Norii îsi schimba locul, dar soarele niciodata. Este încurajator sa stim ca Dumnezeu este acelas si nu ne abandoneaza. Caracterul credinciosului se infrumuseteaza in proportie inversa cu trecerea omului din afara. In timp ce unul trece, face loc celuilalt nou.

Meditatia zilei: In cine ma încred când sunt în necaz? Ma multumesc numai cu Dumnezeu?