Suferinta provoaca tristete, oboseala, inactivitate.

Totul pare sa se naruie in jurul nostru.

Dispar entuziasmul, bucuria, speranta, prietenii si chiar si Dumnezeu pare ca este absent.

Cine va aprinde din nou in noi flacara sperantei?

Ce forta, ce motivatie vom gasi sa facem acest lucru?

Vom reusi oare singuri?

Suntem simple creaturi, nu putem sa uitam asta.

Nu suntem in stare sa punem capat suferintei si tristetii pe care aceasta o provoaca daca ne bizuim numai pe noi.

Doar Dumnezeu Creatorul , plin de milostivire, ne vine in ajutor!

"Caci prin Har ati fost mantuiti...si aceasta nu e de la voi, ci este darul Lui Dumnezeu..."

Doar bunul Dumnezeu e cel care ne intinde mana cu adevarat; sa avem credinta in EL!