Cand marele explorator Shackleton era in cautarea Polului Sud, fusese nevoit sa se retraga si de asemenea, constrans sa abandoneze pe unii din tovarasii sai pe Insula Elephant, dar promisese ca se va intoarce dupa ei.

Iata-l acum venind dupa oamenii abandonati... dar descoperi ca intre el si ei era o mare de gheata.

Ce era de facut? Promisese si trebuia sa se tina de cuvant!

Incerca de cateva ori dar fara succes. Dincolo de gheata erau tovarasii sai. Stia ca nu mai aveau decat foarte putine alimente.

In acel timp al anului, era o nebunie sa crezi intr-o schimbare a vremii iar cu micuta sa ambarcatiune "Yalcho" nu se putea trece dincolo de bariera de gheata.

Totusi, nu putea sta inactiv; trebuia sa ajunga la ei!

Cu riscul de a-si pierde viata incepu sa patrunda  spre insula pe acolo pe unde, in mod neasteptat era cate o mica deschizatura in gheata.

S-a grabit, i-a salvat pe oameni, si intr-o ora erau cu totii la bord; daca ar fi intarziat cateva minute, vasul ar fi fost distrus de blocurile de gheata care se inchideau la loc.

Cand a fost sigur ca orice pericol era inlaturat si tensiunea disparuse, Shakleton spuse:

- Ei bine, sunteti bine imbracati si gata de drum, nu-i asa?

- Da! veni raspunsul, - noi nu ne-am pierdut speranta.

Am stiut ca vei veni dupa noi chiar daca circumstantele au fost nefavorabile.

Ne-ai promis si te-am asteptat! Asa ca in fiecare dimineata ne strangeam bagajele ca sa fim gata!

 "Si voi dar fiti gata, caci Fiul omului va veni in ceasul in care nu va ganditi" Luca 12-40