La 17 februarie 1941, preotul fransciscan Maximillian Kolbe al Poloniei a fost arestat de Gestapo si curand dupa aceea a fost dus la Auschiwitz.

In acele zile era o regula ca 10 prizonieri nevinovati sa moara pentru unul care evada.

Si pentru ca in iulie 1941 se notase evadarea unui prizonier, 10 din grupul lui Kolbe urmau sa fie ucisi, si aceasta, in modul cel mai crunt: prin infometare.

Unul din cei 10 alesi a inceput sa strige disperat:

- Aveti mila! am nevasta si copii!...

    Kolbe a iesit in fata si s-a oferit pe sine in locul omului cu familie, ca sa moara impreuna cu cei 9.

Comandantul, surprins de aceasta marinimie, a permis inlocuirea.

Asa ca preotul, insotit de ceilalti noua, au mers intr-o celula unde indurau teribila suferinta a infometarii.

Dar in acele zile el, deveni preotul si mangaietorul tovarasilor sai de suferinta.

Desi epuizat de foame, preotul continua sa ramana intr-o luciditate de necontestat.

Ca sa-i produca moartea, i-au facut o injectie letala murind pe 14 august 1941.