"Cat este ziua, trebuie sa lucrez lucrarile Celui ce M-a trimis; vine noaptea, cand nimeni nu mai poate sa lucreze" (Ioan 9:4).


Care este motivul ca Domnul Isus a fost gata sa vindece pe orbul acesta imediat ce l-a vazut? El nu a facut-o pentru parada, ci in vederea scopului pentru care venise de la Tatal. "Eu trebuie sa lucrez lucrarile Celui ce M-a trimis, cat timp este inca ziua" si timp de lucrat. Noaptea vine, acea perioada a zilei cand omul nu mai poate lucra. Acesta este singurul motiv pentru care Domnul Isus constant a facut bine sufletelor si trupurilor oamenilor, si uneori chiar in ziua de Sabat, cand lucrarile necesare pot fi facute si El dovedeste aceasta a fi un lucru absolut necesar.

1. Era voia Tatalui. "Trebuie sa fac lucrarile Celui ce m-a trimis". Sa notam ca atunci cand Tatal l-a trimis pe Fiul in lume, l-a trimis sa faca o lucrare, nu a venit sa se impamanteneasca, ci sa faca o afacere in favoarea omului. Pe cel ce Dumnezeu il trimite, il angajeaza sa faca ceva pentru El. Dumnezeu nu trimite pe nimeni numai ca sa-si piarda vremea.

2. Lucrarile pe care Hristos a venit sa le faca erau lucrarile Celui ce-L trimisese. Ele nu erau numai initiate de Tatal, ci si facute pentru El. Hristos era conlucrator cu Dumnezeu. (look in the comentary)

3. Domnului Isus i-a facut placere sa se supuna sub aceasta obligatie, si sa faca lucrarile pentru care a fost trimis. El si-a angajat inima si toata fiinta Lui, in legamantul rascumpararii, sa se apropie de Dumnezeu ca si Mijlocitorul (Ier.30:21). Vom fi noi binevoitori sa fim liberi, cand Hristos a fost binevoitor sa fie legat de o lucrare asa de mare si de speciala?

4. Hristos, punandu-se pe Sine sub obligatia de a face lucrarile lui Dumnezeu, s-a pus pe Sine Insusi cu cea mai mare vigoare si harnicie in lucrare. A facut o preocupare principala din ceea ce era datoria Lui sa faca. Nu este destul numai sa ne uitam si sa vorbim de lucru, ci trebuie sa si lucram.

Aceasta era oportunitatea Lui. Trebuia sa lucreze cat timp era zi, timpul pentru lucrare, in care este lumina si desemnat pentru lucrare. Hristos Insusi a avut ziua Lui de lucru, in limitele timpului, pentru ca va veni sfarsitul veacurilor cand Imparatia va fi data lui Dumnezeu Tatal si taina lui Dumnezeu se va sfarsi. Tot lucrul pe care Domnul Isus L-a facut in persoana pe acest pamant a trebuit facut inainte de moartea Sa.

Ziua de care Domnul Isus vorbeste este timpul pe care El l-a avut de trait pe pamant. Timpul vietii noastre este "ziua noastra" in care trebuie sa facem lucrul incredintat noua. In timpul zilei este timpul cel mai potrivit pentru a lucra (Ps.104:22-23). In timpul vietii trebuie sa fim ocupati si sa nu ne pierdem viata, sa nu ne jucam cu ea. Va veni si timpul cand ne vom odihni, dupa ce viata se va sfarsi, pentru ca nu avem decat o "zi". Daca am lua in considerare ca moartea noastra se apropie, aceasta ne-ar trezi si ne-ar face sa ne folosim de toate oportunitatile de a face bine si de a primi bine. Noaptea vine ca si moartea dintr-o data, pe neasteptate si este tot mai aproape. Noi nu stim cat de curand soarele nostru va apune. El poate apune la amiaza vietii noastre. Nici nu putem promite un amurg intre ziua vietii si noaptea mortii. Cand noaptea vine noi nu mai putem lucra, pentru ca lumina care ni s-a fost dat s-a stins. Mormantul este locul intunerecului si lucrul nostru nu poate fi facut in intunerec. Ba mai mult, timpul alocat noua pentru lucrul nostru s-a epuizat. Cand Stapanul ne-a legat pe noi de un lucru, ne-a legat si de timp. Cand noaptea vine, se cheama lucratorii ca sa-si arate fiecare lucrarea si sa primeasca rasplata potrivit cu ceea ce au facut.

Daca Domnul Isus a lucrat, cu atat mai mult avem noi nevoie sa luam in consideratie si cu toata seriozitatea sa lucram in inimile noastre si apoi sa lucram lucrarea care ne-a fost incredintata.

Daca ar fi sa vina noaptea pentru mine acum, as fi gasita indeplinind lucrul incredintat? Sunt perseverent si dedicat in intregime in implinirea slujbei ce mi s-a incredintat? Nimeni nu poate pretinde ca este in ogorul lui Dumnezeu si sa nu aiba ceva de facut.