Iudeii i-au raspuns: "Noi avem o Lege, si dupa Legea aceasta, El trebuie sa moara, pentru ca S-a facut pe Sine Fiul lui Dumnezeu". Cand a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost si mai mare frica (Ioan 19:7,8).


Versetul 7 este in contextul judecatii Domnului Isus de catre Pilat, guvernatorul roman din Ierusalim. Acesta nu gasise nici o vina in Isus si cand El iese din sala de judecata, preotii cei mai de seama si aprozii incep sa strige: "Rastigneste-L!" Culoarea pe care osanditorii au dat-o cerintei lor a fost de natura religioasa: "Noi avem o Lege si potrivit Legii noastre, El trebuie sa moara".

Din cererea lor noi observam:

1. Ei se laudau cu Legea chiar si atunci cand calcand-o, ei il dezonorau pe Dumnezeu, asa cum vorbeste si apostolul Pavel in Rom. 2:23. Ei aveau intr-adevar o Lege excelenta, care depasea cu mult legile si poruncile altor natiuni, dar ei se laudau in zadar cu Legea, daca ei abuzau de ea ca sa omoare un om nevinovat.

2. Ei dau pe fata prin aceasta o rautate inveterata si neobosita impotriva Domnului nostru Isus. Cand ei nu au putut sa-l incinte pe Pilat impotriva lui Isus, prin aceea ca El a pretins despre Sine ca este imparat", si deci este un pericol pentru scaunul lui Pilat, ei l-au convins ca El a pretins ca este Dumnezeu. Astfel ei sunt gata sa ia piatra si sa arunce in El, dupa Legea lor.

3. Ei pervertesc Legea si o fac instrumentul rautatii lor. Unii cred ca este vorba de o lege facuta in mod special impotriva lui Hristos, caci, daca era o lege, trebuia executata, fie bine fie rau. Totusi se pare ca ei se refera mai degraba la Legea lui Moise si daca era aceasta atunci: a) era adevarat ca blasfemiatorii, idolatrii si profetii mincinosi trebuiau sa moara potrivit acestei legi. Cine pretindea cu falsitate ca este Fiul lui Dumnezeu era vinovat de blasfemie (Lev.24:16). Dar atunci b) era fals ca Isus a pretins ca este Fiul lui Dumnezeu, pentru ca in realitate era Fiul lui Dumnezeu, si nu era numai o pretentie. De aceea ei ar fi trebuit sa se informeze si sa aduca dovezi ca El nu este ce pretinde ca este.

Daca Isus a spus ca El era Fiul lui Dumnezeu si scopul ca si tendinta doctrinei Lui era sa atraga pe oameni la Dumnezeu, si nu la Sine, si daca El a confirmat misiunea si doctrina Lui prin minunile, pe care fara indoiala le-a facut, fara sa fie nici o contradictie in sensul acesta, dupa Legea lor, "iudeii ar fi trebuit sa asculte de El" (Deutr.18:18-19).

Daca ei nu au facut-o, ei erau cei ce trebuiau condamnati, ceea ce i-ar fi adus si lui Isus onoare si iudeilor fericire, daca ei nu ar fi stat in lumina lor proprie. Ei ii imputa lui Isus ca si o crima un lucru de care nu era vinovat si pentru care El nu ar fi trebuit sa fie rastignit, pentru ca aceasta nu era o moarte adusa asupra Lui de Legea lor. In traducerea romaneasca, Lev. 24:16 suna: "Cine va blestema Numele Domnului va fi pedepsit cu moartea", deci nu "cine s-a facut pe sine Dumnezeu".
Trebuie sa fim atenti cum interpretam Cuvantul lui Dumnezeu, caci el, care ar putea sa ne aduca viata, s-ar putea sa fie ceva ce ne-ar putea condamna in ziua judecatii noastre, daca nu-l pazim si nu-l intelegem asa cum este scris.

Sa citim de mai multe ori si cu mai multa atentie si sa ne rugam pentru lumina si sa nu folosim texte in afara contextului. Orice verset luat separat din context poate deveni un pretext pentru a ne indreptati purtarea.

De cate ori nu am citat versete biblice in afara contextului pentru a ne justifica purtarea pacatoasa? De cate ori nu ne-am folosit de cuvintele Bibliei pentru a ne indreptati actiunile si a ne masca rautatea sau mandria?