"...dar un singur lucru trebuieste. Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua" (Luca 10:42).


In acest pasaj vedem ospitalitatea Martei fata de Domnul Isus si ucenicii Lui. Ea a considerat o onoare deosebita ca sa-L aiba in casa ei pe Domnul Isus. Ea L-a slujit cu multa grija si acesta era motivul pentru care nu se afla acolo unde Maria statea, la picioarele musafirului lor, ca sa auda cuvintele Lui. Ceea ce este vrednic de apreciat si care nu trebuie trecut cu vederea este respectul ei pentru Domnul Isus si faptul ca a vrut ca oaspetii ei sa se simta bine in casa ei. Faptul ca Domnul Isus a ales sa mearga adesea in Betania, in casa lor, dovedeste ca Maria, Marta si Lazar, fratele lor, erau persoane cu o anumita calitate si distinctie in ei. Marta nu a considerat ca o injosire pentru ea sa puna mana si sa slujeasca familia cand i s-a dat ocazia. Este de datoria celor raspunzatori de familie sa se ocupe bine de ea pentru pentru ca treburile sa mearga bine si fara probleme.

Dar daca i se poate baga ceva de vina Martei este ca ea a pus mai mare pret pe slujit decat pe timpul petrecut in partasie cu Isus si ucenicii Lui. Plangerea ei fata de Domnul Isus ca Maria nu o ajuta la lucrul casei, poate fi considerata ca si o descoperire a starii ei firesti Caracterul excesiv, dezordonat al grijilor lumesti ca si urmarirea lor, este ocazia unor mari tulburari in familie si de certuri si nemultumiri intre rude. Mai mult, cei care sunt mai lumesti sunt in stare sa blameze si sa traga la raspundere pe cei care nu sunt ca ei. In timp ce ei isi justifica starea fireasca si judeca pe altii pentru ca nu slujesc si nu-i ajuta in ceea ce ei intreprind, ei sunt gata sa condamne pe cei ce sunt dedicati in exercitarea religiei lor ca si cand ei si-au neglijat sansa importanta care li s-a dat, asa cum o numesc ei. Marta voia sa spuna prin cererea ei ca are dreptul sa fie deranjata de atitudinea Mariei.

Dar Domnul Isus a mustrat-o foarte discret pe Marta pentru grija ei lumeasca excesiva si pentru "multele" lucruri pentru care ea se framanta. El nu era multumit sa stie ca Marta voia sa-I faca Lui placere printr-o ospitalitate bogata si splendida. Grija excesiva de lucrurile lumii acesteia este o greseala foarte comuna printre ucenicii Domnului Isus. Si pentru ca lucrul acesta nu-i place Domnului Isus, de aceea multi ajung sa fie mustrati de Providenta divina, in multe feluri. Daca ei se framanta pentru ceea ce nu trebuie sa se ingrijoreze, atunci El le va da un motiv pentru care sa se ingrijoreze. Ceea ce a agravat pacatul si absurditatea grijii ei excesive a fost doar "acel un lucru" care-i mai trebuia.

Este nevoie de o "inima intreaga" cu care sa ascultam cuvantul, nu impartita si cu graba si incolo si incoace, asa cum era Marta atunci. Acel lucru de care ea avea nevoie cu siguranta, trebuia sa fie cel pe care Maria il alesese, sa stea la picioarele la Domnului Isus si sa asculte la Cuvantul Lui. Ea se framanta cu multe alte lucruri cand ea de fapt avea nevoie de unul singur; evlavia uneste inimile, pe care lumea le separa. Lucrurile de care ea se ingrijora nu erau asa de necesare in timp ce era nevoie de lucrul acela, unul singur pe care ea il neglijase. Lucrul si grija Martei erau bune la timpul lor, dar in acum ea avea altceva de facut care era fara indoiala cel mai necesar, si de aceea trebuia facut primul si cu cea mai mare grija. Ea s-a asteptat ca Domnul Isus s-o blameze pe Maria pentru ca a facut ce a trebuit si Domnul Isus a blamat-o pe ea pentru ca nu a facut ceea ce facuse Maria. Noi stim ca judecata Lui este potrivita cu adevarul. Va veni o zi cand Marta va dori sa stea si sa faca ce Maria a facut, dar nu i se va mai da. Sa ne folosim de ocaziile care le avem la indemana.

Suntem noi cei ce ne ingrijoram si ne plangem de cei ce nu fac ce facem noi? Sa ne evaluam prioritatile inainte de a o face.