Nu stim cum trebuie sa ne rugam
"Si tot astel si Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra: caci nu stim cum trebuie sa ne rugam. Dar insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite" (Rom. 8:26).
Acest verset ne sugestioneaza inca un privilegiu de care se bucura adevaratul crestin si anume ajutorul Duhului Sfant in rugaciune. In timp ce suntem in aceasta lume sperand si asteptand pentru ce nu vedem, noi trebuie sa ne rugam. Nadejdea presupune a avea dorinta, si aceasta dorinta exprimata este numita rugaciune. Dar din acest verset sa observam:
1. "Slabiciunea" omului, neputinta si ignoranta lui cu privirile la nevoile lui si ale altora. "caci nu stim cum sa ne rugam". In ceea ce priveste ceea ce trebuie sa cerem, noi nu stim ce sa cerem. Noi nu suntem judecatori competenti ai propriei noastre conditii spirituale. "Caci cine stie ce este bine pentru om in viata" (Ecl.6:12). Noi avem vederile scurte si cu foarte multe prejudecati in favoarea firii, si nu suntem in stare sa mergem pana la sfarsit pe "calea cea noua si vie". Nu stim ce cerem adesea (Mat.20:22). Noi suntem ca niste copii prostuti care sunt gata sa planga dupa roade inainte de a se fi copt si de a fi gata pentru ei.
2. In ce priveste maniera in care sa ne rugam, noi nu stim sa ne rugam cum ar trebui. Nu este destul sa facem ce este bine, ci trebuie si sa facem bine ceea ce facem, intr-o anumita ordine si intr-un anume fel. In aceasta privinta de multe ori suntem in pierdere, virtutile sunt slabe, afectiunile sunt reci, gandurile ne zboara peste tot si nu totdeauna este usor de gasit o inima care sa se roage (2 Sam 7:17). Cand Pavel spune "noi nu stim" se include si pe el in numarul celor care nu stiu sa se roage. Slabiciunea si lipsa de concentratie in rugaciune sunt printre acele lucruri de care crestinii se plang. Daca un sfant asa de mare ca si Pavel nu a stiut cum sa se roage, ce motiv avem noi sa mergem inainte si sa ne rugam in puterea noastra proprie?
3. Asistenta pe care Duhul ne-o poate da in exercitarea acestei indatoriri crestine este binevenita. "Sa ne ajute in slabiciunile noastre". Duhul Sfant ne ajuta. Multe reguli si promisiuni sunt in Cuvant pentru ajutorarea noastra. Dar Duhul Sfant este in inima noastra, locuieste in noi, lucreaza in noi ca si Duhul harului. El este si Duhul care mijloceste pentru noi, in special in slabiciunile noastre, atunci cand suntem in suferinta, cand credinta noastra este gata sa falimenteze. Pentru aceasta ne-a fost dat Duhul Sfant. El ne ajuta pe noi, asa cum noi ajutam pe cineva sa ridice o povara si s-o duca pana la destinatie. Noi nu trebuie sa stam nemiscati si sa asteptam ca Duhul sa faca totul. Cand Duhul merge inaintea noastra, noi trebuie sa ne inflacaram, sa ne invioram. Noi nu putem fara Dumnezeu si El nu poate fara noi. De ce? Duhul Sfant mijloceste pentru noi, dicteaza cererile noastre, compune petitiile noastre si exprima pledoaria noastra. Hristos mijloceste in cer pentru noi ca si Mare Preot, Duhul Sfant mijloceste in inimile noastre. Ce Dumnezeu minunat avem ca ne-a asigurat o asa incurajare prin Duhul!
Ca si unul care ilumineaza, Duhul Sfant ne invata pentru ce sa ne rugam si tot El este si Duhul care ne sfinteste si inflacareaza harurile pentru care ne rugam. Ca si Mangaietor, El ne linisteste de temerile noastre si ne ajuta cand suntem descurajati. Duhul Sfant este izvorul tuturor dorintelor bune si a aspiratiei noastre dupa Dumnezeu.
4. Mijlocirea Duhului Sfant este cu suspine negraite, care nu se pot exprima. Nu este atat de importanta retorica si elocventa cat credinta si ardoarea rugaciunilor noastre la care Duhul Sfant lucreaza in noi ca mijlocitor. Nu pot fi exprimate, inseamna ca ele sunt asa de confuze, sufletul este incoltit intr-o asa graba cu ispite si necazuri, ca noi nu stim ce sa spunem, si cum sa ne exprimam. Cand putem sa i ne adresam lui Dumnezeu "Tata", cu o indrazneala sfanta, aceasta este lucrarea Duhului Sfant. Duhul Sfant care este in inima nu contrazice niciodata Duhul din Cuvant. Dorintele care sunt contrare voii Domnului nu vin din Duhul. El care mijloceste in noi totdeauna topeste voile noastre in voia lui Dumnezeu. "Nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu" (Mat. 26:39).
Sa multumim Tatalui din cer pentru acest dar minunat, pentru Duhul Sfant, care face o lucrare asa de binecuvantata in inimile noastre.
Acest verset ne sugestioneaza inca un privilegiu de care se bucura adevaratul crestin si anume ajutorul Duhului Sfant in rugaciune. In timp ce suntem in aceasta lume sperand si asteptand pentru ce nu vedem, noi trebuie sa ne rugam. Nadejdea presupune a avea dorinta, si aceasta dorinta exprimata este numita rugaciune. Dar din acest verset sa observam:
1. "Slabiciunea" omului, neputinta si ignoranta lui cu privirile la nevoile lui si ale altora. "caci nu stim cum sa ne rugam". In ceea ce priveste ceea ce trebuie sa cerem, noi nu stim ce sa cerem. Noi nu suntem judecatori competenti ai propriei noastre conditii spirituale. "Caci cine stie ce este bine pentru om in viata" (Ecl.6:12). Noi avem vederile scurte si cu foarte multe prejudecati in favoarea firii, si nu suntem in stare sa mergem pana la sfarsit pe "calea cea noua si vie". Nu stim ce cerem adesea (Mat.20:22). Noi suntem ca niste copii prostuti care sunt gata sa planga dupa roade inainte de a se fi copt si de a fi gata pentru ei.
2. In ce priveste maniera in care sa ne rugam, noi nu stim sa ne rugam cum ar trebui. Nu este destul sa facem ce este bine, ci trebuie si sa facem bine ceea ce facem, intr-o anumita ordine si intr-un anume fel. In aceasta privinta de multe ori suntem in pierdere, virtutile sunt slabe, afectiunile sunt reci, gandurile ne zboara peste tot si nu totdeauna este usor de gasit o inima care sa se roage (2 Sam 7:17). Cand Pavel spune "noi nu stim" se include si pe el in numarul celor care nu stiu sa se roage. Slabiciunea si lipsa de concentratie in rugaciune sunt printre acele lucruri de care crestinii se plang. Daca un sfant asa de mare ca si Pavel nu a stiut cum sa se roage, ce motiv avem noi sa mergem inainte si sa ne rugam in puterea noastra proprie?
3. Asistenta pe care Duhul ne-o poate da in exercitarea acestei indatoriri crestine este binevenita. "Sa ne ajute in slabiciunile noastre". Duhul Sfant ne ajuta. Multe reguli si promisiuni sunt in Cuvant pentru ajutorarea noastra. Dar Duhul Sfant este in inima noastra, locuieste in noi, lucreaza in noi ca si Duhul harului. El este si Duhul care mijloceste pentru noi, in special in slabiciunile noastre, atunci cand suntem in suferinta, cand credinta noastra este gata sa falimenteze. Pentru aceasta ne-a fost dat Duhul Sfant. El ne ajuta pe noi, asa cum noi ajutam pe cineva sa ridice o povara si s-o duca pana la destinatie. Noi nu trebuie sa stam nemiscati si sa asteptam ca Duhul sa faca totul. Cand Duhul merge inaintea noastra, noi trebuie sa ne inflacaram, sa ne invioram. Noi nu putem fara Dumnezeu si El nu poate fara noi. De ce? Duhul Sfant mijloceste pentru noi, dicteaza cererile noastre, compune petitiile noastre si exprima pledoaria noastra. Hristos mijloceste in cer pentru noi ca si Mare Preot, Duhul Sfant mijloceste in inimile noastre. Ce Dumnezeu minunat avem ca ne-a asigurat o asa incurajare prin Duhul!
Ca si unul care ilumineaza, Duhul Sfant ne invata pentru ce sa ne rugam si tot El este si Duhul care ne sfinteste si inflacareaza harurile pentru care ne rugam. Ca si Mangaietor, El ne linisteste de temerile noastre si ne ajuta cand suntem descurajati. Duhul Sfant este izvorul tuturor dorintelor bune si a aspiratiei noastre dupa Dumnezeu.
4. Mijlocirea Duhului Sfant este cu suspine negraite, care nu se pot exprima. Nu este atat de importanta retorica si elocventa cat credinta si ardoarea rugaciunilor noastre la care Duhul Sfant lucreaza in noi ca mijlocitor. Nu pot fi exprimate, inseamna ca ele sunt asa de confuze, sufletul este incoltit intr-o asa graba cu ispite si necazuri, ca noi nu stim ce sa spunem, si cum sa ne exprimam. Cand putem sa i ne adresam lui Dumnezeu "Tata", cu o indrazneala sfanta, aceasta este lucrarea Duhului Sfant. Duhul Sfant care este in inima nu contrazice niciodata Duhul din Cuvant. Dorintele care sunt contrare voii Domnului nu vin din Duhul. El care mijloceste in noi totdeauna topeste voile noastre in voia lui Dumnezeu. "Nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu" (Mat. 26:39).
Sa multumim Tatalui din cer pentru acest dar minunat, pentru Duhul Sfant, care face o lucrare asa de binecuvantata in inimile noastre.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 4540
- Export PDF: 5
- Favorită: 1
Opțiuni
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,