Cineva murise şi lucrurile rămase fuseseră puse la licitaţie. Erau tacâmuri, forme de prăjituri, mobilier şi...o cruce veche.

Când licitaţia a luat sfârşit şi oamenii au părăsit sala, au văzut crucea lăsată pe scările casei.

- Nu o vrea nimeni! remarcă un tânăr.

Unii folosesc crucea ca podoabă atârnată de un  lănţişor în jurul gâtului asigurând un frumos venit celor ce se îndeletnicesc cu făurirea şi apoi vânzarea unor astfel de podoabe.

Unii chiar şi-o tatuează pe braţ, alţii o folosesc ca talisman ori se încred în ea ca aducătoare de noroc.

Celebrii fotbalişti fac semnul crucii înainte de începerea jocului ca şi cum acest ritual ar avea putere să influenţeze victoria ori înfrângerea.

Alţii, consideră crucea un semn al evlaviei.

Crucea este răspunsul omenirii la dragostea Lui Dumnezeu, este pumnul strâns al creaturii împotriva Creatorului, este simbolul ocării purtate de Mântuitor.

Ca să sfinţească norodul cu Însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă. Să ieşim dar afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui. (Evrei 13. 12-13)

Iată ce înseamnă crucea-  OCARA LUI.

Acceptăm să o purtăm?